Abordarea problemei violenței în școli: importanța socio-economică (Rezumat ChildHub)

detalii

Date of publication:  18 Iul 2016 Autor:  Katie Javanaud Editor:  Child Protection Hub Publication type:  Newsletter / Review / Bulletin

În colaborare cu Consiliul European și guvernul norvegian, în 2012 UNICEF a întocmit un raport ce detaliază prevalența violenței în școli dintr-o perspectivă globală. Raportul oferă mai multe recomandări practice pentru guverne, ONG-uri și alte părți interesate, recomandări ce sunt menite să elimine acest tip de violență. Raportul propune trei argumente diferite din punct de vedere conceptual deși interconectate în mod practic, explicând de ce eradicarea violenței din școli ar trebuie să constituie o prioritate. Mai simplu spus, prezența violenței în cadre educaționale are efecte negative care depășesc cu mult individul care o experimentează în mod direct. Consecințele negative socio-economice ale violenței în școli sunt atât de grave încât eradicarea sa trebuie să fie o prioritate națională pentru statele care doresc să stimuleze creșterea economică și să promoveze prosperitatea și bunăstarea în rândul populației lor.

În fiecare an, la nivel global milioane de copii abandonează școala primară. Un factor cheie care influențează această rată de abandon, conform raportului, îl reprezintă prevalența violenței în școli. Părinții se tem pentru securitatea copiilor lor, și, astfel, îi retrag din sistemul educațional. Drept urmare, oportunitățile de angajare disponibile pentru acești copii atunci când ating maturitatea sunt în mod dramatic limitate comparativ cu cele ale altor copii. Violența în școli poate fi văzută pe bună dreptate ca fiind responsabilă în parte pentru perpetuarea ciclurilor de sărăcie care există de-a lungul generațiilor. Dovezile indică și faptul că copiii din medii minoritare (de exemplu romi) sunt mult mai susceptibili față de ceilalți copiii să experimenteze violență în școli – de la profesori și elevi deopotrivă. Având în vedere că grupurile minoritare sunt deja dezavantajate din punct de vedere economic, eliminarea accesului la educație face ca provocarea de a sparge ciclul sărăciei să fie și mai grea.

Reprezentarea disproporționată scăzută a fetelor în sistemul educațional poate fi, de asemenea, provocată parțial de violența din școli. Elevele se confruntă de obicei cu un risc mai mare de exploatare sexuală din partea colegilor cât și din partea profesorilor. Mai mult decât atât, raportul semnalează o corelație clară între performanțe academice scăzut, rate de fertilitate mai mari și standarde scăzute de sănătate în rândul fetelor, atât pentru fete cât și pentru copiii lor. Prin urmare, nivelul de performanță academică a fetelor ar putea genera sarcini substanțiale asupra sistemelor de sănătate în țările în care accesul la asistența medicala este deja dificil. În afara considerațiilor economice pe care aceste perspective le generează, raportul ne îndeamnă totuși să nu uităm de costurile umane ale eșecului de a educa fetele la aceleași standarde ca băieții. Calculele sugerează că ratele mortalității infantile în Africa Subsahariană ar scădea în mod dramatic (1,8 milioane mai puține decese), dacă fetele ar finaliza ciclul secundar de învățământ.

Păstrarea fetelor la școală este esențială pentru creșterea economică, în special în regiunile în curs de dezvoltare. Emanciparea femeii prin educație este, prin urmare, în interesul național și ar trebui să se investească în mod corespunzător în acest sens. Deși există un argument economic convingător simplu pentru combaterea violenței în școli pentru guvernele țărilor în curs de dezvoltare, acest raport susține cu succes că eradicarea tuturor formelor de violență din școli ar trebui să fie o prioritate pentru toate guvernele. De exemplu, datele din Marea Britanie arată în mod concludent că copiii în vârstă de 16 ani agresați în școli sunt de două ori mai susceptibil de a fi fără locuri de muncă, educație sau formare profesională comparativ cu colegii lor care nu au fost agresați. Repercusiunile agresiunii nu trebuie subestimate: tinerii fără locuri de muncă, educație sau formare profesională sunt de trei ori mai predispuși la a suferi de depresie și de până la cinci ori de a comite fapte penale. Aceștia sunt factori determinanți semnificativi pentru dezvoltarea economică și pentru prosperitate.

În plus față de stimularea guvernelor de a combate violența în școli prin expunerea costurilor socio-economice generate de lipsa acționării în acest sens, prezentul raport arată modul în care promovarea non-violenței în școli poate acționa ca un catalizator pentru stimularea atitudinilor de bază împotriva violenței în comunitățile care se extind dincolo de poarta școlii. În cazul în care violența împotriva copiilor constituie o normă socială, practicile și politicile care să protejeze copiii în școli pot fi internalizate și adoptate și de către societate în general. Interdependența dintre școli și comunitate în general înseamnă că violența trebuie să fie contestată la ambele niveluri. De asemenea, punerea la dispoziția copiilor a unor medii de învățare fără violență, îi echipează pe aceștia cu abilități esențiale pentru obținerea unor soluționări pașnice prin schimbul de cunoștințe și fără provocarea unui sentiment de frică.

Elaborat de către Katie Javanaud pentru Platforma pentru Protecția Copilului - Europa de Sud Est, iulie 2016

Sursă: Tackling Violence in Schools: A Global Perspective, Bridging the Gap Between Standards and Practice. (2012) Biroul Reprezentantului Special al Secretarului General privind violența în colaborare cu UNICEF.

Numărul total de pagini: 
2
Limba (limbile) materialelor: 
engleză
Ţara (ţările) pentru care acest articol este relevant: 
Internațional

Proiectul este finanţat de: