- Loghează-te sau înregistrează-te să postezi comentarii
- 303 vizualizări
Ca parte din proiectul Eradicarea violenței împotriva copiilor aflați în custodie, Alianța pentru Drepturile Copiilor pentru Anglia (CRAE) a stabilit un parteneriat cu cinci organizații pentru drepturile omului/justiție juvenilă din întreaga Europă pentru a raporta experiențele copiilor privind violența în medii de custodie. S-au colectat mărturii de la copiii reținuți din Austria, Cipru, Anglia, Olanda și România. Pe lângă documentarea naturii și nivelului de violență experimentată de copii, acest raport are rolul și de platformă prin care copiii pot să-și exprime propriile recomandări cu privire la modul de a crea medii de custodie fără violență.
Violența în centrele de custodie rămâne o realitate pentru mult prea mulți copii din țările examinate. Dacă se dorește ca ideea de plasare a copiilor în custodie se face pentru obținerea unei „reabilitări sociale” să fie credibilă atunci eliminarea tuturor formelor de violență trebuie să constituie o prioritate pentru guverne, dar și pentru instituțiile individuale. Comunitatea internațională recunoaște că copiii aflați în custodie sunt în special vulnerabili la abuzuri împotriva drepturilor omului. Într-un procent semnificativ din cazuri, copiii care se află în custodie sunt predispuși să aibă un trecut cu probleme; un trecut plin de violență și abuz de la o vârstă mică. Într-adevăr, mulți dintre copiii intervievați au spus că, pentru ei, violența era „normală”. În cazul unei mărturii în special înfiorătoare, un copil a declarat că „nu mai” percepea utilizarea forței excesive de către personal ca fiind violență pentru că se obișnuise cu ea.
Violența îi afectează pe toți cei implicați în sistemul de justiție juvenilă: copiii și personalul sunt martori, victime și agresori. Violența poate îmbrăca, de asemenea, mai multe forme: fizică, emoțională și sexuală. În timp ce violența sexuală a fost identificată ca o problemă în special în Olanda, în toate celelalte țări examinate violența fizică și emoțională au fost cele mai des întâlnite. Răspunsul copiilor la violența emoțională a variat în funcție regiuni, copiii din România declarând în mod tipic că violența fizică era „mai rea”, iar copiii din Anglia și Austria au spus că violența emoțională a fost „mai rea”. Pe măsură ce oamenii de știință în studiile sociale au ajuns la o mai bună înțelegere a efectelor pe termen lung ale violenței emoționale (care includ susceptibilitatea unei sănătăți mintale precare și riscurile unui statut socio-economic scăzut), este extrem de îngrijorător faptul că mediile menite pentru „reabilitare” par a fi locuri care facilitează un astfel de abuz. De exemplu, raportul constată că, în majoritatea cazurilor în care tinerii făceau referire la rasism, agresorii se regăseau în cadrul personalului.
Într-un mediu deja tensionat, fiind departe de familie și prieteni, există un risc tangibil al copiilor să dezvolte probleme de sănătate mintală. Riscurile sunt exacerbate prin accesul limitat la activitățile de eliminare a tensiunii. Mulți copii implicați în acest studiu au sugerat ca sportul ca o formă de recreere ar ajuta pentru a calma frustrările și ar diminua prevalența violenței. Această sugestie este susținută de constatări independente, care asociază activitatea fizică cu o mai bună bunăstare mentală. Copiii au susținut că sentimentele de singurătate și izolare au fost, de asemenea, factori ce au contribuit la violență în arest preventiv. Având în vedere acest lucru, CRAE recomandă ca statele să reconsidere utilizarea metodelor de izolare ca o formă de pedeapsă pentru copii. Deși Convenția ONU împotriva torturii este un cadru la care toate țările implicate aderă, rapoartele care provin din Olanda cu copii supuși unor regimuri de izolare de până la și chiar mai mult de o luna pun în discuție modul în care instituțiile aderă cu adevărat în practică la acest cadru.
Ceea ce face ca acest raport să fie distinctiv, chiar unic, este accentul pus pe necesitatea de a asculta ceea ce declară chiar copiii. Din aceste raportări se elaborează recomandări interesante și noi. De exemplu, deși copiii au avut opinii mixte cu privire la valoarea sesiunilor de mediere, majoritatea a identificat nevoia de profesioniști externi, independenți pentru a ghida aceste sesiuni și pentru a oferi sprijin - mai degrabă decât să se bazeze pe personalul din cadrul instituției. Deși a existat un nivel ridicat de pesimism cu privire la posibilitatea ca violența să fie vreodată eliminată în întregime din instituțiile privative de libertate, toți au fost de acord că atât personalul cât și copiii deopotrivă ar beneficia în urma programelor de formare a răspunsurilor anti-violență. În cazul în care ordinea de zi privind reabilitarea prevede reținerea în centre, atunci instituțiile trebuie să se asigure că în aceste servicii este disponibil un personal deschis, plin de compasiune, divers și respectuos.
Elaborat de Katie Javanaud pentru Platforma pentru Protecția Copilului - Europa de Sud Est, iulie 2016
Sursă: Speaking Freely: Ending Violence Against Children in Custody: Findings from research with children and young people
(2013) Children’s Rights Alliance for England (CRAE)