Încurajarea implicării taţilor (Rezumat ChildHub)

detalii

Date of publication:  22 Ian 2016 Autor:  Ana Popovic Publication type:  Newsletter / Review / Bulletin

Acest studiu realizat de Centrul National de Resurse de Asistență a copiilor abandonați din Berkeley (CA) își propune să schimbe practica predominantă în activitatea de protecție a copilului în care asistenții sociali exclud tații din cadrul serviciilor din cauza încadrării negative a imaginii tatălui. Acest studiu este format din opt articole scurte care discută diferite situații în care activitatea cu tații este necesară atât pentru beneficiul copilului cât și al părinților.

1. Primul articol discută despre activitatea cu tații copiilor expuși la substanțe în timpul perioadei perinatale și după aceasta. Se afirmă faptul că este esențială implicarea taților în cadrul serviciilor și sprijinirea părinților în gestionarea conflictelor, care de multe ori sunt agravate de consumul de substanțe. Mai mult decât atât, pentru tații care și-au asumat responsabilități parentale din cauza faptului că mama consuma droguri, este necesară intervenția timpurie.

2. Al doilea articol se adresează intervențiilor promițătoare pentru consolidarea relațiilor dintre tații nerezidenți și copiii lor. Acesta subliniază necesitatea îmbunătățirii practicilor pentru implicarea taților nerezidenți, cum ar fi „atenția față de primul contact de gen” și folosirea „intervenției axate pe soluții de tip peer-led”, cu scopul de a avea un impact pozitiv asupra siguranței și bunăstării copiilor, precum și îmbunătățirea serviciilor, politicilor și perfecționarea programelor de protecție a copilului.

3. Al treilea articol abordează abilitatea paternă a utilizatorilor de substanțe încarcerați, pe baza unei cercetări realizate în SUA. Concluziile derivate se referă la faptul că utilizatorilor de substanțe încarcerați  le lipseau  abilitățile parentale datorită mediului lor familial; cu toate acestea, ei şi-au exprimat dorința de a restabili legătura cu copiii lor. În acest caz, reintegrarea taților în viața copiilor lor poate fi obținută prin tehnici de intervievare motivaționale și prin cursuri de educație parentală.

4. Al patrulea articol privind paternitatea și recuperarea sugerează modalități de a ajuta foștii dependenți de substanțe în procesul de recuperare și de reconectare cu copiii lor. Tații ar trebui să fie încurajați să caute sprijin din partea altor tați aflați în etapa de recuperare precum și să se implice în terapia individuală și de grup. Mai mult decât atât, ar trebui oferite cursuri de cuplare comportamentală și antrenori de recuperare şi ar trebui recomandate cursuri de educație parentală.

5. Al cincilea articol discută despre Proiectul Paternității: Tații ca şi soluție. Concluziile derivate din cercetarea din cadrul acestui proiect sunt legate de faptul că mulți bărbați sunt dornici să participe la creșterea copiilor lor, dar sunt adesea împiedicați să facă acest lucru în mod efectiv de condițiile sociale și economice precare, prejudecățile culturale și juridice negative, și de provocările care decurg din experiențele lor de viață. Proiectul Paternității sprijină și dă putere taților prin încurajarea acestora de a aborda problemele de bază ale vieții lor, care pot include abuzul de substanțe, relații eșuate, sau o copilărie cu abuzuri și/sau neglijență. În acest fel, tații pot să își formeze apoi abilitățile parentale și să înceapă să joace un rol esențial în sprijinirea dezvoltării emoționale, cognitive și fizice sănătoase a copiilor lor.

6. Al șaselea articol abordează problemele tatălui ca îngrijitor unic după moartea mamei. Acest articol, scris din punctul de vedere al terapeutului, discută despre primele opt luni de muncă terapeutică în cadrul Centrului familial (California) cu doi clienți care şi-au pierdut partenerul de viață. Articolul se axează pe activitatea psihodinamică precum și sarcinile de gestionare a cazului pe parcursul unei perioade de criză, care a servit drept sprijin pentru tați în procesul de gestionare a nevoilor emoționale și în îndreptarea acestora către construirea unei noi structuri familiale.

7. Al șaptelea articol expune și discută pe scurt datele obținute în timpul unei cercetări privind tații cu risc de depresie în urma decesului unuia dintre copii. Prin extragerea datelor din chestionarele completate de către tații care au pierdut un copil, acest articol concluzionează că, datorită faptului că tații nu se simt la fel de confortabil ca și mamele în a-şi exprima durerea, depresia acestora după moartea copilului devine mai puțin vizibilă. În consecință, medicii care lucrează cu tații trebuie să fie mai atenți la simptomele mai puțin evidente ale depresiei și să furnizeze evaluări ulterioare, suplimentate cu servicii corespunzătoare.

8. Cel de al optulea (și ultimul) articol discută despre grupuri de sprijin prin telefon pentru tații care au grijă de copiii infectați cu HIV. Acesta abordează pe scurt ceea ce se știe despre experiențele psihologice ale taților care îngrijesc un copil infectat. În plus, acesta discută punctele forte și limitele grupurilor de sprijin prin telefon, o intervenție care s-a dovedit a fi de ajutor pentru tații aflați în această situație.

Documentul a fost elaborat de Ana Popovic, Child Protection Hub pentru Europa de Sud-Est, 2016.

Pentru a citi studiul complet „Încurajarea implicării taţilor ” de Linda Blanchman (ed.), 2009, faceți click aici
 

Topic(s): 
Limba (limbile) materialelor: 
engleză
Ţara (ţările) pentru care acest articol este relevant: 
Internațional

Proiectul este finanţat de: