- Loghează-te sau înregistrează-te să postezi comentarii
- 1854 vizualizări
Într-un studiu din 2011, Fundația Națională pentru Cercetarea Educațională (NEFR) din Regatul Unit al Marii Britanii a explorat diferitele manifestări ale agresiunii din aproximativ 100 școli gimnaziale și, prin intermediul participării elevilor s-au putut constata aspecte importante cu privire la care sunt tipurile de tactici de intimidare care induc cel mai mare stres emoțional. În studiu au fost implicați peste 35.000 elevi cu vârste între 11 și 17 ani.
În prezentul raport au fost analizate consecințele emoționale pentru șase tipuri diferite de tactici de agresiune: (1) verbală (2) fizică (3) furt/ pagube materiale (4) rasism (5) contact sexual nedorit (6) hărțuirea online. Elevii care au fost agresați au fost rugați să evalueze, utilizând o scară de 4 puncte, cât de des s-au simțit: fericiți, triști sau supărați, deprimați, stresați sau anxioși, pozitivi.
Un procent surprinzător de 44% de elevi au raportat că au simțit că au fost agresați la școală la un anumit moment din anul anterior. Totodată, elevii au fost întrebați, de ce, în opinia lor, au fost agresați și au fost rugați să completeze un chestionar de autoevaluare a stării emoționale. Aproximativ o treime dintre elevii cu vârste între 11 și 15 au experimentat abuz verbal, acest tip de abuz fiind și cel mai frecvent tip de agresiune întâlnit. În plus, constatările studiului indică fără echivoc că forma de agresiune care provoacă cele mai mari daune emoționale are loc atunci când elevii sunt „lăsați pe dinafară” sau excluși din grupurile sociale.
Această cercetare contestă dictonul celebru conform căruia „Pietrele și bețele mă pot răni, dar cuvintele nu” (sticks and stones may break my bones but words cannot hurt me). Prin izolarea socială se provoacă o daună emoțională mult mai mare față de, de exemplu, abuzul fizic. În mod corespunzător, raportul se încheie cu un ton ce imploră și încurajează atât profesorii cât și părinții să nu subestimeze consecințele nedorite ale agresiunii psihologice asupra bunăstării copiilor.
Rezultatele au fost analizate în funcție de vârstă și gen. Raportul concluzionează că deși agresiunea prin excludere este mai frecventă în cazul fetelor decât în cazul băieților, efectele emoționale de „excludere” sunt mai dăunătoare pentru băieți. Este nevoie de mai multe cercetări pentru a stabili care este cauza pentru acest aspect. Cu toate acestea analiștii speculează faptul că grupurile de prieteni dintre băieți sunt în general mai mari față de cele ale fetelor și, prin urmare, excluderea din grupuri mai mari împiedică perspectivele de socializare. Pentru fete contactul sexual nedorit, deși este cel mai puțin întâlnit tip de agresiune, determină cel mai negativ impact emoțional.
Raportul încurajează atât școlile cât și părinții să abordeze mai serios agresiunea de tip „excludere”. Agresiunea prin excludere poate fi mai greu de depistat față de alte forme (de ex. abuzul fizic). În mod corespunzător, aceasta poate trece neobservată pe o perioadă mai lungă de timp, timp în care se pot produce daune emoționale severe. Deși raportul felicită inițiativele școlilor deja implementate pentru prevenirea excluderii sociale recunoaște totodată dificultățile întâmpinate în implementarea unei strategii eficiente pentru a elimina în totalitate această formă de agresiune.
NFER accentuează importanța abordării strategiilor de intimidare abuzive din punct de vedere psihologic în școli. Contextualizarea acestor constatări ar fi fost sporită dacă NFER ar fi precizat tipurile de școli în care aceștia au lucrat: private/de stat, internate/cu școlarizare de zi, religioase/seculare etc. O astfel de cercetare particularizată poate genera mai multe rezultate nuanțate.
Elaborat de către Katie Javanaud pentru Platforma pentru Protecția Copilului - Europa de Sud Est, Iunie 2016
Sursa: Benton T. (2011). Sticks and stones may break my bones, but being on left on my own is worse: An analysis of reported bullying at school within NFER attitude survey. Slough: NFER