Dacă un copil mai mare nu dorește să colaboreze cu serviciile sociale putem face ceva sau ar trebui să-i respectăm dorințele?

imaginea utilizatorului Judit Németh-Almasi
26 Ian 2015 -- Judit Németh-Almasi

Ar trebui să încercăm să înțelegem de ce copilul nu vrea să coopereze cu serviciile -  au ei priorități diferite sau poate nu au aceleași preocupări / nu văd aceleași nevoi ca și noi adulții. Acesta este un domeniu în care putem și trebuie să angajăm copilul în discuții semnificative și participative.

De asemenea, trebuie să ne consultăm cu copiii despre modul în care le putem satisface nevoile într-un mod mai creativ diferit, de vreme ce ar putea exista şi alte opțiuni. De exemplu, un copil ar putea să nu-şi dorească să participe la o sesiune de terapie (gândindu-se că este inutilă, etc), dar i-ar putea plăcea să participe la un curs de abilități de viață (unde poate învăța noi modalități de relaționare cu ceilalţi). Acesta este un alt motiv pentru care o evaluare și un plan de evaluare bazat pe nevoi este mai util decât unul bazat pe servicii, deoarece pune accent pe ceea ce este important.

În cele din urmă, în cazul în care un copil nu vrea să acceseze un serviciu, sau în cazul copiilor mai mari care sunt mai autonomi poate fi dificil să îi convingem să participle – iar acest lucru ar putea fi, de asemenea, foarte nefolositor în ceea ce privește dezvoltarea unei relații pozitive cu tânărul. Uneori, dacă lăsăm lucrurile să se aşeze pentru un timp putem obţine rezultate pozitive pentru că acest lucru îi va ajuta pe copii să se simtă mai respectaţi și mai stăpâni pe ei (și în cele din urmă vom contribui la dezvoltarea și recuperarea lor). Excepția clară este cazul în care serviciul este necesar pentru a menține copilul în siguranță. Dorințele și sentimentele copiilor sunt factori importanți în procesul de luare a deciziilor, dar responsabilitatea pentru protecția copiilor revine întotdeauna adulților.

Proiectul este finanţat de: