[Uniunea Europeană] Uniunea Europeană încearcă să pună capăt instituționalizării

Puțini oameni asociază Uniunea Europeană cu protecția drepturilor copiilor. Majoritatea se gândesc la piața unică, dar odată cu integrarea economică, vine și o schimbare socială masivă. 
Nu mulți sunt informați despre organizațiile care lucrează în culise pentru a se asigura că legile și politicile UE protejează drepturile omului și încurajează progresul social în Statele Membre.
Un domeniu în care aceste demersuri prezintă rezultate concrete este procesul de deinstituționalizare.

Când România a devenit Stat Membru al UE în 2007, solicitarea a fost acceptată cu condiția ca România să își reformeze sistemul de protecție a copilului; în 1990, aproximativ 100.000 copii locuiau în centre de plasament, iar acum numărul lor a scăzut la 7.000. Majoritatea orfelinatelor mari au fost închise, iar copiii au fost reintegrați în familiile lor biologice sau sunt îngrijiți în familii prin asistență maternală. Fondurile și presiunea UE au jucat un rol important în această transformare. Cu toate acestea, rămân încă multe lucruri de făcut. 

O investiție de milioane de euro

Îngrijirea instituțională nu le permite oamenilor să facă alegeri și sa aiba control asupra vieții lor. O copilărie care nu oferă copiilor șansa să formeze relații sănătoase poate fi extrem de dăunătoare și poate avea consecințe pe viață. 
În ultimii 10 ani s-a sesizat o atenție sporită asupra modului în care UE ajută Statele Membre să-și îndeplinească obligațiile față de standardele înternaționale privind drepturile omului. În urma campaniilor de creștere a gradului de conștientizare și monitorizare, s-a interzis ca Statele Membre să cheltuie fondurile UE pentru construirea sau renovarea centrelor de plasament.  Din nefericire, fondurile UE sunt încă folosite pentru a investi în îngrijirea instituțională din cauza lipsei de conștientizare la nivelul guvernelor naționale și a Comisiei Europene. 

De exemplu, un centru maghiar a primit aproximativ 0.5 milioane de euro prin programul UE de creștere a eficienței energetice chiar dacă acesta a fost raportat autorităților pentru tratamentul degradant al adulților cu dizabilitați. De asemenea, Bulgaria a investit în peste 200 de centre de plasament de tip familial, multe dintre acestea fiind expuse riscului de a deveni microinstituții. În ciuda acestor fapte, există și schimbări pozitive. În prezent, Statele Membre sunt nevoite să raporteze modul în care își reformează sistemele de îngrijire pentru a se îndepărta de îngrijirile de tip instituțional, și despre modul în care oferă mai multe alternative și servicii bazate pe familie. Demersurile Statelor Membre vor fi susținute de fondurile UE alocate pentru sprijinirea procesului de dezinstituționalizare. 

Fondurile UE trebuie să fie folosite pentru închiderea instituțiilor, îmbunătățirea calității și a alternativelor de îngrijire, îmbunătățirea serviciilor bazate pe comunitate pentru copiii și tinerii majori care ies din sistem, dar și pentru familiile aflate în pericol.  În perioada actuală de finanțare (2014-2020), 76 milioane de euro din fondurile structurale au fost alocate în Lituania; Bulgaria și România au primit ambele peste 100 milioane de euro, iar Letonia a luat peste 90 de milioane de euro pentru reformele de dezinstituționalizare. 

Punând capăt instituționalizării copiilor în Europa

Fiind o rețea care are ca scop promovarea drepturilor copilor, Eurochild luptă pentru a se asigura că UE sprijină reformele de protecție a copilului, acolo unde este necesar.  În 2012, împreună cu Hope and Homes for Children, Eurochild a lansat campania “Opening Doors for Europe’s Children”, care lucrează cu societatea civilă din 12 țări europene pentru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor și a politicilor UE pentru catalizarea reformelor. 

În 2015, alte 4 țări au intrat în campanie, împreuna cu ONG-uri partenere: SOS Children’s Villages, the International Foster Care Organisation și FICE Europe. Printre cele 4 țări se numără și 3 state din Europa de vest: Belgia, Austria și Spania. 

Scopul campaniei a fost de a furniza informații despre ce funcționează dar și despre ce nu functionează în Statele Membre pentru ca UE sa poată pună presiune pe acestea, utilizând strategia “top-down, bottom-up”. Campania de advocacy cu organizațiile societății civile naționale a fost un adevărat succes. 
În 2018, plasamentul familial a crescut, în timp ce instituțiile pentru copii erau în declin în majoritatea țărilor unde campania Opening Doors a fost implementată. De exemplu, în România, Bulgaria, Letonia, Lituania,Ungaria, Serbia și Moldova, numărul copiilor fără îngrijire parentală care locuiesc în familii sau comunități adoptive a depășit numărul copiilor aflați în instituții.  

Pentru a sprijini dezvoltarea alternativelor bazate pe familie, Bulgaria, Croația și Estonia au lansat campanii la nivel național pentru a promova asistența maternală și pentru a încuraja recrutarea unor noi asistenți pentru copiii fără îngrijire parentală. Austria deschide calea către îmbunătățirea calității si accesului la plasamentul familial pentru copiii migranți neînsoțiți, ca alternativă la centrele de primire. 

În ciuda tendințelor pozitive în ceea ce privește asistența maternală în Europa, exista încă un număr insuficient de asistenți maternali în Croația, Estonia, România și Grecia. 

Campania se încheie la începutul anului 2020, dar munca va continua. Propunerile Eurochild pentru următoarea rundă de programe de finanțare UE reprezintă un pas înainte pentru a pune capăt instituționalizării. 

Munca nu se încheie aici

Această problemă se consideră a fi relevantă pentru toate Statele Membre, nu doar pentru cele în care s-a identificat necesitatea unei reforme. Mai mult, trecerea de la îngrijirea instituțională la cea bazată pe comunitate trebuie sa fie reflectată în strategia de reducere a sărăciei și de incluziune socială a fiecărui stat. De asemenea, implicarea activă a societății civile este necesară în planificarea, implementarea și monitorizarea programelor de finanțare ale UE. Conform unor statistici, în momentul de față în Europa mai există câteva sute de mii de copii instituționalizați. Este esențial ca aceste instituții să fie închise și tototdată, să se investească în servicii de sprijin pentru copii și familiile acestora, pentru a realiza progresul social și o mai bună incluziune socială. 
Uniunea Europeană ar trebui să fie în fruntea acestei schimbări. 

Articolul a fost publicat inițial pe pagina Apolitical. Îl puteți citi aici.