România e considerată o țară de tranzit pentru migranți, dar pentru 80.000 de străini, ea este țară de destinație și, după cum arată situația actuală, eforturile de integrare a acestor copii sunt insuficiente. Unii sunt abia în clasa a două la 17 ani, din cauza birocrației, alții nu au ce mânca, iar pentru părinții lor pandemia a însemnat adesea pierderea singurului venit. Rodica Novac, Project Manager al proiectului MINT al Fundației Terre des hommes (Mentoring for Integration of Children Affected by Migration) ne-a povestit despre cum trăiesc copiii migranți în România.

 

Q: Despre câți copii veniți în România putem vorbi acum?

 

RN: În acest moment nu știe nimeni câți copii străini sunt în România, câți sunt înscriși în sistemul educațional public, câți au medic de familie, nu există niciun fel de statistici. Ministerul Educației Naționale (MEN) nu poate spune acum câți străini participă la cursuri de română, câți sunt în sistemul public. Sunt complet invizibili. Putem spune însă de unde vin ei : în primul trimestru din 2020 au solicitat azil în România 162 minori din Siria,  Afganistan, Irak, Palestina, Egipt și altele. Nici Ministerul Sănătății nu poate oferi statistici despre străinii asigurați și care au medic de familie. Toți străinii din Romania sunt obligați să fie asigurați în sistemul de sănătate. În mod normal CNAS ar trebui să aibă datele, în mod normal fără asigurare medicală nu-și pot prelungi dreptul de ședere. 

Sunt circa 1500 de copii veniți de mai mult de un an jumătate (potrivit IGI – Inspectoratului General pentru Imigrări) Dar mai sunt străinii care vin să lucreze aici cu familiile și care și-au pierdut job din cauza pandemiei și au posibilitate redusă de a căuta alt job (fiind și datori firmei de intermediere). Mai este și pătura largă de migranții veniți în alte scopuri -studii, căsătoriți cu cetățeni români. Studenții au voie să lucreze 4 ore /zi, iar mulți aveau joburi probabil în HORECA. Mai sunt copiii din familii mixte, care au locuit în străinătate și au și ei probleme de integrare la școală și venituri foarte scăzute acum.

Q: Care sunt drepturile lor în România?

RN: Avem mai multe categorii de migranți în România și Europa. Pe de o parte refugiații și persoanele cu protecție subsidiară (tot o formă de azil, dar cu mai puține drepturi decât au copiii refugiați). Copiii refugiați și cei cu protecție subsidiară au aceleași drepturi că românii (denumiți generic persoane cu protecție internațională). Aceasta se aplică și adulților, care nu au însă drepturi politice -de a vota și de a fi votați. Teoretic au acces la sistemul de educație, la sănătate, în aceleași condiții că cetățenii români, în plus pot obține cetățenia doar după 4-5 ani de ședere. Refugiații sunt protejați de Convenția Internațională privind statutul refugiaților, primesc protecție internațională pentru că întoarcerea în țara lor de origine le-ar pune siguranța și chiar viața în pericol. Părinții lor au dreptul la muncă în aceleași condiții că românii. 

În fapt, deși au aceleași drepturi, au probleme de locuire, pentru că pot stă în centrul de cazare al Ministerului de Interne o perioadă limitată, după care ar trebui să-și găsească locuința cu chirie. Apoi părinții au în general mai mulți copii, deci mama nu poate lucra, adică tatăl are nevoie de un venit suficient de mare.

Mai sunt și alte categorii de străini în România, categoria resortisanților din țări terțe: cei căsătoriți cu un cetățean român, cei veniți pentru reîntregirea familiei, în scop de studii, în scop de muncă și altele. Aceștia au drepturi specifice și sunt uneori foarte vulnerabili.

Q: Care este situația concretă, dincolo de drepturile pe care le au teoretic?

RN: În practică, situația e mult mai complicată. De exemplu, copiii sunt greu de integrat în sistemul de învățământ pentru că nu vorbesc română, nu au acte de studii. În general persoanele cu protecție internațională care vin în Europa nu au acte de niciun fel, uneori nici de identitate. Fără acte de studii e foarte dificil să echivalezi studiile în sistemul educațional românesc. La școală pot fi audienți în primul an în care vin, dar ei nu sunt în bugetul Ministerul Educației, nu primesc profesori de sprijin, cursurile de română sunt foarte puține și de slabă calitate, se țin în alt loc decât școală la care sunt înscriși, nu primesc manuale, nu sunt în catalog, în sistemul informatic al Ministerului Educației, nu primesc burse sociale și nu fac parte din programele „Cornul și Laptele” sau altele. Faptul că sunt audienți nu înlesnește deloc acumularea de cunoștințe în materiile pe care nu le-au studiat. Nu există un program prin care ei să recupereze materiile pe care nu le-au studiat în țară de origine. Nu au cunoștințe de terminologie de specialitate, învață să se descurce în limba română de la colegi, dar nu știu matematică sau geografie în română. Încă un exemplu, dacă ei nu au acte de studiu care să poată fi echivalate în România, trebuie să dea examene la toate materiile de studiu din anii anteriori pentru refacerea foii matricole a elevului.

Q: Cunoașteți un caz anume de copil afectat de această situație?

RN: Personal, m-a impresionat povestea lui Ahmed (17 ani), kurd care a venit din Irak și care este acum într-un centru al DGASPC. El a venit în țară cu o rudă, însă între timp a rămas singur aici, în grijă DGASPC, a fost înscris la școală.  Acum acest tânăr de 17 ani este în clasa a doua,  în programul A două șansă, pentru că  nu a avut documente de la școală pe care a urmat-o și nu s-a ocupat nimeni că el să echivaleze. E îngrozitor de umilitor și ineficient, pentru că el vorbește foarte bine română, dar mergea doar 2 ore pe săptămâna la școală (înainte de pandemie). Ca să termine studiile obligatorii îi trebuie în acest program 10 ani, deci abia la 27 ani ar termină școală ! El e un copil pierdut, iar fără acte de studii nu are nicio șansă, deși are aceleași drepturi că un cetățean român. Nu se poate califica, angaja, nimic, nu există! Din punct de vedere al necesităților de baza este bine în centrul DGASPC, dar putem spune că sistemul a eșuat să îl integreze în sistemul școlar și eșuează în continuare, pentru că programul „A două șansă” nu a fost gândit pentru copii migranți, ci pentru persoanele de peste 16 ani care nu și-au finalizat studiile la timp, dar vor să revină la școală. El nu a fost gândit să facă față problemelor pe care le au copiii migranți care vin în România.

 

Q: Cum i-a afectat pandemia pe acești copii ?

RN: Aceste familii au fost foarte afectate de pandemie, părinții și-au pierdut locurile de muncă și acum problema principala e asigurarea locuinței și a hranei. Migranții în general lucrau în Horeca, servicii sau construcții ori comerț, domenii foarte afectate. Acum clar nu au ce mânca. Apoi se lovesc și de alte probleme : angajtorii nu știu că refugiații au aceleași drepturi că cetățenii români și ii pot angaja fără niciun fel de formalități precum avizele de angajare etc.  Pentru copii problema gravă a fost că din cauza necunoașterii limbii și lipsei de acces la tablete, laptopuri și la internet, ei nu au putut participa la învățământ la distanță. Pentru copiii migranți e mult mai complicat să participe la cursuri la distanță din mai multe puncte de vedere și pentru profesori e greu să ii integreze, e greu să ai copii care nu vorbesc limba și nu înțeleg enunțurile problemelor.

Acești oameni au nevoie de asistență, iar ONG-urile le oferă asistență directă. Acum ei așteaptă ajutor de la ONG care fac parte din Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților, care au distribuit ajutoare, dar nevoile sunt mult mai mari. În special persoanele nou venite, adică cele care au ieșit din programul de integrare finanțat de Guvernul României (de un an jumătate) și  care nu mai primesc ajutor financiar.

 

Notă: Terre des hommes susține necesitatea unui program național finanțat de bugetul de stat în domeniul educației, că să se asigure că toți copiii migranți sunt înscriși în sistemul public de învățământ și le este alocat un buget care să le asigure (de exemplu) un an pregătitor în sistemul preuniversitar, accesul la toate facilitățile pe care le au copiii români, programe naționale, burse sociale, de studiu, inclusiv prin programe adaptate nevoilor lor, de tipul Școala după școală, finanțate de la bugetul de stat sau/și prin Fondul Social European. În acest fel sistemul educațional ar fi mai deschis și mai eficient în ce privește integrarea copiilor migranți.

 

Proiectul MINT (Mentoring for Integration of Children Affected by Migration) este cofinanțat de Uniunea Europeană, prin Fondul pentru Azil, Migrație și Integrare, și implementat de Biroul Regional al Terre des hommes în Ungaria în parteneriat cu Organizația pentru ajutor pentru refugiați (Republica Cehă), Fundația Ocalenie (Polonia), Terre des hommes România, Filantropia Slovenă (Slovenia).

Childhub

You might like..

yes
0
12
Ahmed, un băiat kurd venit în România din Irak, are 17 ani și este abia în clasa a doua, în programul „A doua șansă”. Cum s-a întâmplat acest lucru ? „Din neglijența persoanelor reponsabile și pentru că nu a avut documente din țara de origine care...
0
1
AO Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei ”AVE Copiii” în cadrul Proiectului ”Asistență socială, medicală și educațională pentru refugiați și solicitanți de azil în Moldova” susținut de UNHCR anunţă concurs de oferte pentru selectarea a ...
yes
0
Pe 20 iunie este Ziua Internațională a Refugiaților, așa că am întrebat-o pe Rawia care este povestea ei. Are 16 ani, vine dintr-o țară africană și trăiește în România de 8 ani. Este voluntară la Fundația Terre des hommes în proiecte dedicate...
yes
0
Un procent de aproximativ 30 % din migranții care au ajuns în Europa în ultimii ani îl reprezintă copiii -mulți dintre ei separați de familii sau singuri. Aceștia sunt copii care au fugit din țările lor din cauza războaielor sau a condițiilor de...
yes
0
14
  Istoricul cazului   Domnul H are 41 de ani, este din Egipt și este însoțit de M. fiica sa de 15 ani. Cei doi au solicitat o formă de protecție în România declarând că familia lor a suferit discriminări în țara de origine. Tatăl mai declară că...
0
Guvernul a anunțat că au fost alocate resurse financiare pentru produse de igienă și dezinfectanți pentru redeschiderea instituțiilor de învățământ. În școlile din Norvegia în timpul pandemiei elevilor li se cere să se spele cât mai des pe mâini. În...
yes
0
  Copiii și tinerii străini, solicitanți de azil sau beneficiari ai unei forme de protecție internațională implicați în proiectele Fundației Terre des hommes în România au relatat despre problemele care îi împiedică să-și continue educația aici în...
0
12
Vă invităm pe 23 febr (între orele 2 - 3 pm CET) la un webinar (în limba engleză) care va prezenta activitățile și rezultatele proiectului MINT (Mentoring for the Integration of Children Affected by Migration) Acest seminar web este destinat...
0
Problema violenţei de gen împotriva copiilor şi tinerilor este tot mai des întâlnită în activitatea de asistenţă a persoanelor vulnerabile în general și a migranților în special. Pornind de la această premiză, organizaţia Terre des hommes a...
yes
0
Prietenia nu are granițe - Interviu cu Madalina Pavel, voluntar în programul MINT (Mentoring for integration of children affected by migration) în România. Prietenia face ca lumea să nu se prăbușească, așa se spune, iar Tdh demonstrează acest lucru...
yes
0
Terre des hommes publică o Scrisoare de advocacy privind Accesul la educație al copiilor și tinerilor străini, solicitanți de azil și beneficiari ai protecției internaționale.  Legea educației naționale prevede că statul garantează minorilor care...
0
Problema violenţei de gen împotriva copiilor şi tinerilor este tot mai des întâlnită în activitatea de asistenţă a persoanelor vulnerabile în general și a migranților în special. Pornind de la această premiză, organizaţia Terre des hommes a...
0
3
Până în 19 martie, peste 110 țări și-au închis sistemul de învățământ din cauza coronavirusului. Prin urmare, dacă la acești 890 de milioane de copii forțați să stea acasă din cauza pandemiei, se mai adaogă 258 de milioane de tineri, care sunt...
yes
0
1
În perioada 9 iulie – 17 august a.c., peste 80 de cadre didactice, din 20 de comunități din țară, au participat la un șir de ateliere organizate de către Fundația Terre des hommes Moldova. Instruirile fac parte dintr-un proiect mai larg de combatere...
0
2
KONYA, Turcia - Salimeh era neliniștită cu privire la fuga din Afganistan în Turcia ca refugiată, dar soțul ei a insistat că viața le va fi mai bună. Vor fi mai în siguranță. Vor reuși să iasă din sărăcie. El nu avea de unde să știe că ea va fi...