Personalitatea unui pedagog este determinantă pentru copii. Capacitatea de a transmite cunoștințe și a relaționa cu copiii reprezintă condițiile de bază ale unui profesor de succes. Nu este ușor însă pentru un profesor să facă față cerințelor sistemului educațional și nevoilor copiilor, atunci când copiii și părinții acestora se confruntă cu situații dificile, inclusiv violență, abuzuri, lipsuri. În ajunul Zilei Profesorului, marcate atât în Moldova, cât și la nivel internațional la data de 5 octombrie, discutăm despre ce înseamnă provocarea de a fi profesor, cum să înțelegi și să satisfaci rigorile și nevoile unui copil, cu dna Ana ANTONCIUC, profesoară la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din or. Fălești și participant al mai multor proiecte Terre des hommes Moldova.

Spuneți-ne vă rog un pic despre experiența dvs. în calitate de pedagog.

Am devenit profesor în anul 2005. Astfel, de 12 ani sunt profesor de chimie la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din or. Fălești, iar în urma unei recalificări și a unor studii de masterat în psihologie, cumulez și funcția de psiholog. În meseria mea de profesor de chimie și psiholog mă ajută enorm dragostea pentru copii, dragostea de muncă, încrederea în ceea ce fac, entuziasmul și devotamentul. Mă strădui să dau dovadă de indulgenţă împletită cu fermitate, echilibru intelectual, curiozitate, simțul observaţiei, luciditate și spirit critic.

Bineînţeles, să fii profesor înseamnă să simți nevoia de a învăța lucruri noi, să dorești să înveți și să te dezvolți personal și profesional. Sunt mereu în căutarea cunoștințelor și experiențelor noi. Cred că pot face față demn cerințelor meseriei, aşa cum îmi dictează cugetul şi sufletul, învăţând încă de la părinţi că în viaţă trebuie să fii om şi că totul se obţine prin muncă asiduă şi dedicație.

Pornind de la faptul că profesia de pedagog este prost remunerată în Moldova și prin urmare mai puțin atractivă, ce v-a motivat să deveniți pedagog și să continuați? Ce vă aduce satisfacție profesională? Când aţi fost fericită şi când aţi simţit că meseria merită tot efortul Dvs.?

O întâmplare m-a determinat să devin profesor... Pe când eram în clasa a 7-a am avut marea fericire de a o întâlni în gimnaziul din s. Călugăr, r. Fălești pe dna Zinaida Dobîndă – o profesoară cu un suflet deosebit și de o măiestrie excepțională în predarea chimiei și, plus la toate, îmi era diriginte. Atitudinea mea față de școală s-a schimbat brusc. Dânsa mi-a transmis atât de multă energie pozitivă în decursul orelor și în timpul tuturor anilor de studii, încât eram sigură: viitorul meu va fi legat de chimie.

Acum cu certitudine pot spune că alegerea mea a fost corectă. Îmi iubesc profesia și caut să asimilez metode moderne de predare și să mă mențin la o treaptă echivalentă a nivelul unui profesor contemporan. A fi profesor pentru mine este un fel de a fi, este o modalitate de a mă manifesta pozitiv, de a fi o sursă de lumină și cunoștințe pentru cei pe care îi am în preajmă. Munca mea zi de zi îmi aduce satisfacție: sunt mulțumită și împlinită că reușesc să realizez ceea ce mi-am propus.

Mă simt fericită atunci când doi ochi triști mi-au zâmbit în sfârșit, când a fost depășită o situație critică, când s-a apropiat cineva de mine și mi-a șoptit: „Vă mulțumesc, doamna profesoară, pentru lecție…”

Unul dintre cele mai fericite momente din activitatea mea a fost reîntâlnirea, după 10 ani, cu prima mea generaţie de elevi. Bucuria de pe chipul foştilor mei elevi, gândurile împărtăşite şi faptul de a-i vedea împliniți mi-au umplut sufletul.

Fericirea unui pedagog constă dintr-o mulțime de picături de fericire care ne sunt dăruite zilnic de elevii noștri.

Care sunt dificultățile cu care vă confruntați în activitatea dvs? Cum le faceți față?

În primul rând trebuie să ținem cont de faptul că în societatea noastră se produc fenomene pe care copiii nu le pot influența, dar care îi influențează foarte mult, precum migrația părinților, sărăcia, abuzurile, schimbările în sistemul de valori. Astfel, copiii au nevoie de un sprijin mai mare pentru a înțelege aceste fenomene și a le face față. Aceasta este marea provocare. Dacă noi, adulții, nu reușim să-i ajutăm, urmează mai târziu să intervenim în modificarea unor comportamente dificile din partea elevilor.

Observ că, de regulă, copiii care au lacune în comportament sunt lipsiți de dragostea părințiilor. Astfel, încerc să-mi organizez activitățile în așa mod, încât acești copii să fie implicați direct, iar colegii lor să fie un model de comportament pentru ei. Iar în lupta cu efectele sărăciei, implic familiile care trăiesc mai bine și pot să dăruiască unele lucruri. Și asta chiar funcționează. Mă strădui să fac față acestor dificultăți cât de bine pot, pe cât îmi stă în puteri, iar sprijinul Terre des hommes este foarte util în acest sens.

Ați participat în mai multe proiecte alte Tdh. Care sunt acestea? Care din activități v-au marcat în mod special? Cum v-au influențat activitatea din punct de vedere personal și profesional?

De 4 ani sunt implicată în mai multe proiecte desfășurate de Tdh. Acestea au scopul de a preveni sau ameliora efectele negative ale migrației asupra copiilor, de a combate stereotipurile de gen și violența și de a implica tații în educația și protecția copiilor, de a promova parentajul pozitiv. De asemenea, am desfășurat la noi în liceul unde activez programul de prevenire a comportamentelor deviante la copii.

Însă în mod special m-au marcat activitățile din cadrul proiectului „Să facem școala un mediu prietenos pentru copii, inclusiv pentru copiii romi”. Acest proiect a oferit posibilitatea copiilor de a frecventa ludoteca care a fost dotată cu foarte multe jocuri și materiale didactice. Datorită filosofiei acestui proiect și a activităților pot afirma că a fost redusă rata abandonului și absenteismului școlar. Copiii vin cu un interes deosebit la școală, au devenit și sunt mai entuziasmați de tot ce se întâmplă la școală. Activitățile proiectului au contribuit la dezvoltarea  parteneriatului profesor-elev-părinte, a fost identificată și, sper, satisfăcută nevoia elevilor romi de a se simți valorizați, a fost creat pe bune un cadru securizat pentru elevi și părinții acestora. Aici ei pot petrece timpul liber, implicându-se în activitățile psihosociale, ceea ce îi ajută la creșterea încrederii în sine și la depășirea unor situații dificile prin joc și comunicare.

În cazul tuturor proiectelor am participat la mai multe instruiri și am beneficiat de sprijin continuu. Iar în liceu, implicarea mea a constat în asigurarea funcționării ludotecii, organizarea activităților tematice cu copiii și părinții, desfășurarea unor evenimente speciale. 

În activitatea dvs. practică, ce abordări și metode ați observat că sunt potrivite în lucrul cu copiii? În ceea ce priveşte relaţia profesor-elev, care ar fi secretul unei relații sănătoase?

Am tendința să combin metodele clasice, tradiționale cu cele moderne în lucrul cu copiii. O metodă aparte este că reuşesc să le captez atenţia, făcând din sala de clasă un mediu relaxant şi plin de afecţiune, în care copiii se pot simţi încrezători în capacitatea lor de a asimila cunoştinţe. Îmi face plăcere deosebită să comunic cu copiii, să le aflu doleanțele. În timpul discuției, ei devin mai deschiși, vorbesc sincer, pot glumi, se manifestă mai degajat. Odată deveniți mai degajați, copiii pot fi implicați mult mai ușor în procesul de studii și în diferite activități captivante și utile. În timpul dialogului cu profesorul, copilul capătă încredere în sine și dorește să-și demonstreze toate calitățile pozitive.

După părerea mea, secretul în relația profesor–elev este că profesorul este cel care oferă un model care nu transmite doar cunoștințe, ci și valori, atitudini, siguranță în forțele proprii, spirit de inițiativă.

Cum relaționați cu părinții copiilor? Ce tip de activități organizați cu ei? Ce recomandări le dați părinților?

Complementar ședințelor în cadrul cărora se abordează cerințele generale ale liceului și unele întrebări ce țin de colectivul clasei, în ultimii ani organizez activități tematice cu părinții și întruniri la care participă părinții împreună cu copiii. Activitățile tematice sunt mai interactive, solicită participarea activă a părinților, și în cadrul cărora discutăm subiecte precum comunicarea eficientă cu copiii, disciplinarea pozitivă, particularitățile de vârstă ale copiilor, efectele violenței asupra copiilor, gestionarea comportamentelor dificile ale copiilor și altele. Aceste întruni reprezintă o surpriză pentru părinți și îmi pare bine că tot mai mulți părinți sunt interesați să vină la aceste activități.

Iar ședințele la care participă copiii împreună cu părinții sunt foarte interesante, deoarece părinții reacționează destul de pozitiv și uneori chiar își descoperă copiii din alte perspective, decât cele obișnuite. Deseori părinții pe parcursul ședințelor devin mai deschiși, nu ezită să pună întrebări dificile și să facă schimburi de idei – pe care, de regulă, nu le-ar face dacă nu ar exista asemenea activități.

Părinților le recomand să aibă cât mai multă răbdare în procesul de instruire și să nu folosească stilul autoritar în educația copilului.

Ați menționat că participați într-un proiect privind egalitatea de gen și promovarea implicării taților în protecția copiilor. Cum au fost recepționate aceste idei în comunitate? Cum ați reușit să implicați tații?

În familiile tradiționale basarabene ultimul cuvânt în familie este cel al tatălui, atât în educație, cât și în alte domenii. Totuși îmi pare bine că mi-a fost relativ ușor să-i implic pe tați în activitățile școlare. Spre exemplu, în activitatea „Vreau sa fiu ca tatăl meu”, copiii au vorbit despre munca pe care o îndeplinesc tații lor, iar tații, la rândul lor, au vorbit despre calitățile copiilor lor. Aceste activități sunt interactive și creează legături de încredere mai bune între participanți. Copiii își înțeleg mai bine părinții și invers, iar profesorul este puntea de legătură între aceștia.

În liceul în care activați învață copii de mai multe etnii, inclusiv copii romi. Este bine știut că acești copii frecvent sunt victime ale discriminării, motiv care le face dificilă menținerea în sistemul educațional. În viziunea dvs., care ar fi cele mai eficiente abordări care ar facilita integrarea școlară și socială a copiilor romi?

În viziunea mea, este important să observăm copilul, să-i înțelegem nevoile, să-i valorificăm capacitățile, astfel încât acesta să simtă că este apreciat și că se poate manifesta liber. Ținând cont de faptul că majoritatea romilor au aptitudini muzicale și coregrafice, încerc să le pun în valoare talentele. Atunci când organizăm evenimente de acest gen, implicăm părinții romi și cei non-romi în pregătirea costumelor, elaborarea scenariului, așa încât această mobilizare să fie un efort și o bucurie comună. Asemenea încercări inspiră și, de fapt, promovează incluziunea și aprecierea reciprocă. Pe de altă parte, îi încurajez și le arăt încrederea mea că pot obține rezultate bune și în alte domenii. Sunt răbdătoare, le ofer sprijin adițional, când au nevoie. La fel, precum am menționat mai sus, ludoteca reprezintă un loc foarte atractiv pentru ei, iar aici copiii se joacă și învață împreună, fără separări în categorii - romi și ne-romi. Observ respect reciproc, comunicare și colaborare și emoții frumoase de bucurie.

Cum procedați în cazurile mai dificile, când observați că copilul suferă?

Spre regret, am avut parte de cazuri când copilul cu lacrimi în ochi îmi vorbește despre abuzul și neglijența din familia sa sau din comunitate. Mă implic în asemenea situații. Neapărat sesizez cazul la autoritatea tutelară și ulterior particip la toate etapele de soluționare a cazului. Pot face o vizită la domiciliu, ca să cunosc cu adevărat de ce copilul este tratat în așa mod și cum ar putea fi remediată eficient situația. În anumite cazuri, mergem împreună cu echipa din comunitate, din care fac parte polițistul de sector, asistentul social și alți profesioniști.

Ce recomandări ați avea pentru alți pedagogi? - Cum NU trebuie să fie un profesor?

Pedagogul trebuie să fie bine pregătit din punct de vedere profesional și să fie o persoană de referință pentru elevi, să poată transmite cunoștințele într-o manieră captivantă pentru copii, să dea dovadă de multă afecțiune și înțelegere și să alimenteze copilul din el cu emoții pozitive. Și cel mai important - un profesor nu trebuie să fie indiferent!

Le doresc succese celor care doresc să devină profesori!

Ţara (ţările) pentru care acest articol este relevant

Childhub

You might like..

yes
0
2
INTERVIU realizat de Laura Grunberg cu doamna Lavinia Frățilă, director executiv, Policy Center for Roma & minorities  LG: Mă bucur să vă cunosc și vă mulțumesc pentru timpul acordat. Pentru început v-aș întreba pur și simplu: ce este Policy...
yes
0
Aproape 70 de profesori și copii din 30 de localități din Moldova, reprezentanți ai Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică, Direcțiilor locale de Învățământ și din partea structurilor...
0
3
Copiii care ajung în contact cu legea trebuie să fie întâmpinați de un sistem, care le înțelege şi le respectă drepturile şi vulnerabilitățile. În timp ce Moldova dispune de un cadru legislativ ce permite protecția fundamentală a copilului în...
yes
0
Peste 70 de persoane – cadre didactice din țară, reprezentanți ai direcțiilor raionale de învățământ, reprezentanți din partea Uniunii Europene, Consiliului Europei, UNICEF, Terre des hommes Moldova și Institutului pentru Inițiative Rurale  – au...
0
A accepta un refuz din partea unui copil înseamnă a înțelege dreptul lui la opinie. Acest drept este și unul dintre cele patru principii fundamentale ale Convenției cu privire la Drepturile Copilului, de care se ghidează în activitatea sa Centrul de...
yes
0
14
  Istoricul cazului   Domnul H are 41 de ani, este din Egipt și este însoțit de M. fiica sa de 15 ani. Cei doi au solicitat o formă de protecție în România declarând că familia lor a suferit discriminări în țara de origine. Tatăl mai declară că...
0
1
În viziunea multor adulți, violența fizică (bătaia) reprezintă un mod eficient de educare, disciplinare şi motivare a copiilor să îndeplinească anumite sarcini. Aceasta este aplicată la şcoală, în familie, în instituţii extraşcolare. Copiii cu...
yes
0
4
În perioada 9 – 19 iulie, 2018, Fundația Terre des hommes Moldova a oferit trei runde de instruiri în metodologia teatrului social pentru copii. La ateliere au participat 40 de elevi, de etnii diferite, cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani, din 20...
yes
0
Miercuri, 8 noiembrie, 30 de cadre didactice  din 20 instituții educaționale din raioanele Ungheni, Fălești și Soroca au participat la evenimentul de totalizare a rezultatelor proiectului „Pentru o viață fără violență a copiilor din Moldova” ...
yes
0
La 2 iunie 2017, Terre des hommes Moldova a întrunit în cadrul unui atelier cei 22 de profesioniști care au aplicat Programul de prevenire a comportamentelor pre-delincvențiale și infracționale ale copiilor și adolescenților de 10-14 ani....
yes
0
1
Fundația Terre des hommes a implicat sute de copii de gimnaziu din comunități din județul Bacău în activități de educație nonformală organizate în cadrul proiectului SHINE, din vara lui 2018 până în martie 2020. Cele mai multe dintre activități au...
0
1
Participarea benevolă a copilului este o cerință esențială pentru a asigura un proces continuu, conștient și asumat. Aplicarea acestui standard necesită din partea adultului luarea în considerare a capacităților în evoluție ale copilului, a...
0
1
La Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Fălești a avut loc, săptămâna trecută, un eveniment special și plin de emoții – lansarea ghidului „Eu îmi cunosc drepturile”, realizat de elevii calsei a II-a. Directoarea Aliona Lungu s-a arătat încântată de...
0
4
„Dragă tată, ziua de azi a fost cea mai frumoasă și vreau să nu se mai termine!” – este unul dintre zecile de mesaje lăsate de copii pentru tații lor de Ziua Taților. Ziua Internațională a Taților se serbează la nivel internațional în a treia...
yes
0
Circa 2400 copii și 1200 părinți din 11 raioane/municipii din țară (Chișinău, Bălți, Soroca, Fălești, Ialoveni, Strășeni, Căușeni, Ștefan-Vodă, Cahul, Orhei, Ungheni) au participat la activități focusate pe prevenirea comportamentelor deviante, a...