În perioada 1-3 septembrie 2021 a avut loc la Craiova Evenimentul național de formare a cadrelor didactice din proiectul REVIS în vederea modificării normelor sociale și de gen privind violența în școli. Evenimentul a fost organizat de Fundația Terre des Hommes – România și s-a desfășurat sub forma unui curs cu participarea a 20 de profesori reprezentând zece licee din țară, sub îndrumarea a doi formatori, în cadrul proiectului REVIS (Răspuns la violența în rândul copiilor în școli și contexte similare).
Doamna Cristina Rigman, formator REVIS, a avut amabilitatea de a acorda un interviu Fundației Terre des hommes.
- Din experiența dumneavoastră, ce forme de violență predomină în rândul elevilor din România?
- Întâlnim în rândul elevilor în principal violența fizică, violența verbală, abuzul psihologic, abuzul verbal (așa-numitele porecle pe care și le acordă copiii unii altora), iar la o vârstă mai apropiată de adolescență apar și anumite semne de hărțuire sexuală.
- În caz de abuz sau violență asupra lor, cum putem să îi încurajăm pe copii să vorbească, să ceară ajutor? De la cine pot cere ei ajutor?
- O să încep cu partea a doua. Copiii pot să apeleze în primul rând la diriginte, profesor, consilierul școlar, chiar cabinetul medical din școală, și bineînțeles, la părinți.
Dacă stabilim o relație de încredere cu copiii, ei vor fi deschiși să vorbească. Ceea ce îi face pe copii să tacă este modul cum reacționăm noi, ca adulți, modul cum uneori bagatelizăm problemele care pentru ei sunt foarte importante. Dacă facem asta cu lucrurile mici, când vine vorba de lucruri serioase ei nu mai au încredere să ne ceară ajutor.
Un alt aspect este modul cum noi, adulții, tratăm greșeala. Copiilor noștri le este frică să greșească. După o greșeală a copiilor, adulții se supără, îi pedepsesc, reacționează exagerat, iar copilul, atunci când știe că a greșit, nu ne mai spune, ca ”să nu ne supere”.
- Pentru a combate violența în școli este necesară modificarea normelor sociale și de gen. Cum vedeți această schimbare? Cum se poate realiza în școlile din România? Care ar fi actorii principali?
- Multă vreme am crezut că dacă schimbi o normă, un regulament, o lege, este destul. Practica ne arată că nu e așa. În timp, am ajuns la concluzia că, de fapt, locul de unde trebuie să începem schimbarea este fiecare individ în parte. Aceasta presupune o muncă pe termen lung.
Este nevoie de educație pentru părinți. Ne pregătim pentru tot felul de meserii, dar nu ne învață nimeni să ne creștem copiii. Ca părinți, este complicat să păstrăm un echilibru între prea multă grijă și prea puțină.
Avem nevoie să îi învățăm pe profesori nu numai materia, ci și psihologia copilului. Apar niște etape în evoluția copilului, în special spre adolescență, iar noi trebuie să le cunoaștem și să știm cum să abordăm aceste aspecte.
Ar trebui să le transmitem copiilor respect pentru valorile general umane. Evident, prin modelul nostru. Pentru că ei imită niște modele: ce văd acasă duc la școală, și invers, deci este nevoie de schimbare la nivel individual și de exemplu personal.
- Cum credeți că vor lucra profesorii cu informațiile primite la acest curs?
- Avem un grup foarte divers de profesori, și mulți dintre ei sunt deja în acord cu tot ce învață aici. Noi doar îi echipăm cu niște metode și cunoștințe suplimentare, pe care le vor putea folosi ca să lucreze cu copiii .
Noi începem să punem aici niște semne de întrebare, să sădim niște semințe care vor crește suficient astfel încât activitățile cu copiii să dea roade.
Unii participanți mi-au mărturisit așa: ”Simt că locul meu este aici. Simt că acest curs o să mă ajute pe mine personal.”. Ce facem noi aici este să îi ajutăm să își depășească niște limite, să își pună niște întrebări și să se transforme ca oameni și ca profesori.
Noi, ca formatori, vom ține legătura cu grupul, o să asigurăm activități de mentorat și de sprijin pentru profesori, care pot solicita ajutorul nostru chiar și după finalizarea cursului.
Profesorii trebuie să fie pregătiți pentru orice situație. Copiii și tinerii sunt mai îndrăzneți, nu au, ca noi, atâtea tabù-uri, vor pune pe masă dezinvolt niște aspecte cărora profesorii trebuie să fie pregătiți să le facă față.
Prin activitățile pe care profesorii le vor realiza cu copiii, sperăm că vor reuși să declanșeze semințele acestea de schimbare și în mintea copiilor.
- Vorbim de crearea unui spațiu de siguranță în școli. Care ar fi rolul profesorilor, dar al părinților?
- Cred că este necesar ca părinții să acorde încredere cadrelor didactice, care fac tot posibilul ca acești copii să fie în siguranță la școală. Pe de altă parte, trebuie să existe o comunicare reală între profesori și părinți, deoarece copilul duce la școală ce trăiește acasă. Și putem fi martorii unei explozii de violență a copilului, fără să știm de unde vine . Rolul părinților este foarte important. Când copilul are probleme de comportament, și părinții au o parte de responsabilitate. Anumite atitudini negative ale părintelui, chiar dacă sunt neintenționate, se răsfrâng asupra copilului.
- Un mesaj pentru profesori privind combatera violenței în școală?
- Profesorul este mult mai mult decât un transmițător de informații. El este al doilea părinte pe perioada orelor de curs. El completează cei 7 ani de acasă. Profesorii au o responsabilitate față de elevi, dincolo de a le da o notă: să le cultive încrederea în ei înșiși, să le dezvolte niște abilități, să îi înțeleagă, să îi ajute. Dacă se ajunge la o relație de acest nivel, respectul reciproc crește și violența poate să fie redusă.
Co-funded by the Rights, Equality and Citizenship Programme of the European Union (2014–2020)
- Loghează-te sau înregistrează-te să postezi comentarii
- 322 vizualizări