[România] De ce ne e frică de gen? Comentarii pe marginea unei Convenții

Autor: Laura Grünberg, prof.univ.dr. Universitatea din București, Facultatea de Sociologie, membră fondatoare Societatea de AnaLize Feministe AnA, expertă pe probleme de gen și scriitoare de literatură pentru copii.

Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice reprezintă tratatul internațional adoptat de Consiliul Europei în  2014 care are ca scop prevenirea și combaterea violenței de gen. Convenția stabilește faptul că tolerarea și nepedepsirea unor acte de violență împotriva femeilor precum violul, violența domestică, hărțuirea sexuală, căsătoriile forțate sau sterilizarea forțată constituie încălcări ale drepturilor omului și forme de discriminare pe criteriul de gen.  În martie 2019, 46 de state au  semnat această convenție  și 34 de state (printre care și România) au ratificat-o.

Este primul tratat internațional care conține o definiție a genului, adică o recunoaștere a componentei sociale, culturale, dincolo de cea biologică, în definirea bărbatului și femeii. Această abordare a „genului” ca și construct social este controversa principală care a creat tensiuni ideologice și a determinat țări precum Bulgaria, Ungaria, Rusia, Cehia, Croația, Irlanda, Marea Britanie să nu semneze sau să ratifice acest document. În același spirit de respingere a politicilor de egalitate de gen, în ultima perioadă de timp ”Studiile de Gen” au fost interzise în universități în Ungaria sau, în România, Referendumul pentru Familie a scos la iveală mulți opozanți ai mișcării de femei, feminismului și educației pentru egalitatea de șanse dintre femei și bărbați.

De ce și de unde vine această frică de gen, această rezistență față de politicile de egalitate de gen (fenomen numit de specialiști -gender backlash) resimțită în multe locuri astăzi?  Pare că toate grupurile conservatoare (formate din cei contra căsătoriilor persoanelor de același sex, educației sexuale în școli,  politicilor pro-choice în ce privește întreruperea sarcinilor sau din cei împotriva politicilor afirmative în general) au găsit un țap ispășitor pentru toate angoasele lor anacronice pentru secolul 21- și acesta este genul (implicit ideologia de gen, egalitatea de gen).  În țări cu lungă tradiție și istorie a feminismului, cu valuri de reforme și politici de egalitate de gen, poate să fie oarecum înțeleasă o anumită reticență la gen în sensul în care unii consideră că egalitatea de gen  a fost atinsă și nu mai e o problemă prioritară. Dar în multe alte țări aflate la începutul parcursului democratic, cu date statistice care confirmă o incidență mare a inegalităților și discriminărilor de gen, cum se poate explica rezistența crescută față de politicile de egalitate de gen, mai ales când acestea sunt în mod evident benefice tuturor, indiferent de sex și gen? Cei implicați în domeniul egalității de gen trebuie să înțeleagă acest gender-backlash pentru a găsi acele discursuri, tactici și politici potrivite care să ducă la rezultatele dorite. 

Articolul a fost scris și publicat ca parte a pachetului tematic de către Terre des hommes Romania, în cadrul proiectului regional „Construirea relațiilor prin dezvoltarea inovativă a conștientizării violenței bazate pe gen în Europa – BRIDGE”.

Proiectul BRIDGE este implementat sub conducerea Biroului Regional Terre des hommes pentru Europa împreună cu parteneri din Belgia (Defense for Children International DCI-Belgia și FEDASIL), Grecia (ARSIS), Malta (Kopin) și România (Tdh România) și are obiectivul general de a consolida răspunsul statutar la GBV care afectează copiii și tinerii în mișcare în țările UE. 

Proiectul BRIDGE este susținut de Programul „Drepturi, Egalitate și Cetățenie” al Uniunii Europene (2014-2020).

Conținutul acestui articol reprezintă doar opiniile autorului și este responsabilitatea sa exclusivă. Comisia Europeană nu acceptă nicio responsabilitate pentru utilizarea informațiilor pe care le conține.