Informații generale
Hinda are 18 ani, a ajuns în România neînsoțită și este însărcinată în 7 luni. Este solicitantă de azil din Somalia, vorbește engleza și este cazată în centrul deschis pentru refugiați, singură într-o cameră cu baie privată.
Contextul episodului de violență bazată pe gen (VBG)
Hinda este retrasă, interacționând rar cu alți solicitanți de azil din centru. Ea a fost direcționată către ONG-uri de către personalul IGI (Imigrări) pentru că a solicitat un consult medical pentru sarcina ei. Hinda este însoțită de o asistentă socială la un spital de stat pentru un control medical de sarcină gratuit la care are dreptul ca femeie însărcinată în România. La spital, Hinda refuză consultul ginecologic și începe să plângă, spunând vrea să facă doar o ecografie pentru a afla dacă copilul este în regulă. Personalul medical din spital se grăbește și îi spune că nu o poate asista dacă nu accepta ambele proceduri. Hinda îi spune asistentei sociale că este „tăiată acolo jos”. În acest fel, Hinda dezvăluie că este o supraviețuitoare a MGF (mutilare genitală feminină), o practică care i s-a întâmplat la vârsta de 4 ani în Somalia. A fost realizată de o femeie mai în vârstă din cartierul ei și își amintește că la școala ei, toate fetele asociau actul tăierii cu un ritual de trecere, întrebându-se reciproc: „ai primit?”. Își amintește de stigmatizarea și izolarea socială pentru fetele care nu primeau MGF în Somalia.
Sprijin ONG
Hinda a fost asistată să găsească îngrijiri medicale adecvate pentru situația ei. S-au făcut eforturi pentru a găsi un medic adecvat, cu cunoștințe despre MGF, care să o ajute să nască în siguranță. Hinda a fost însoțită la vizitele medicale, iar informațiile i-au fost explicate și traduse pentru a înțelege fiecare pas al procesului. Medicul i-a explicat că, din cauza MGF, nu poate naște natural, fiind foarte riscant pentru situația ei și va trebui să nască prin cezariană. Hinda a luat legătura telefonic cu mama ei din Somalia, care i-a spus că o cezariană nu este bună și că toate femeile din Somalia nasc natural și sunt în regulă. Hinda a primit de la ONG-uri informații detaliate despre diferențele dintre sistemele medicale din România și Somalia, și i s-a explicat că nașterea naturală cu MGF în Somalia este posibilă deoarece practici specifice precum defibularea și re-infibularea sunt acceptate acolo. Însă aceste practici sunt ilegale în țările europene.
Hindei i s-a oferit sprijin psihologic în contextul dezvăluirii situației de MGF, dar a refuzat. A spus ca este ceva ce i s-a întâmplat cu multă vreme în urmă și la care nu se gândește prea des, dar în contextul sarcinii și al controalelor medicale are nevoie ca personalul medical să înțeleagă că sunt unele proceduri care o sperie.
Intervenția instituțională în acest caz a fost foarte limitată, spitalele publice din România nu dispun de resursele și infrastructura necesare pentru a identifica și a oferi îngrijiri adecvat supraviețuitoarele MGF. Nivelurile de asistență oferite de sistemul principal de sănătate afectează supraviețuitoarele MGF - trimiteri înainte și înapoi din sistemul de sănătate, confuzie.
Întrebări pentru specialiști
1. Ce instrumente și strategii pot fi utilizate pentru a crea încredere în relația cu clientul?
2. Care au fost nevoile lui Hinda la prima vizită la spitalul de stat pe care medicii și asistentele de acolo le ignorau?
3. De ce a fost important să identificăm că Hinda este o supraviețuitoare a MGF? Ce instrumente putem folosi pentru a identifica grupurile vulnerabile?
4. De ce este mutilarea genitală feminină o formă de violență de gen?
Informații importante de luat în considerare
• Adaptarea ofertei de servicii în funcție de nevoile victimei și înțelegerea nevoilor victimelor. Uneori, problema medicală nu este cea mai importantă. Victimele vor să fie ascultate și auzite. Instruire privind sensibilizarea culturală și cunoștințele despre factorii de risc - femei care provin din zone în care MGF predomină, precum Sudan, Somalia.
• CE DORESC supraviețuitorii unei situații de violență de gen (VBG)? Unora nu le place să vină în clinici/sau la ONG-uri pentru a întâlni alte persoane, altora le place să vină în locuri care sunt mai primitoare decât un spital.
• Aspecte culturale, mituri și prejudecăți legate de VBG. Ceea ce este o încălcare a drepturilor omului în țările europene este un ritual comunitar în alte țări. Evitați etichetarea.
• Identificarea victimelor VBG sau a persoanelor cu risc în rândul tinerilor refugiați:
- Semne și consecințe asupra sănătății VBG - somatic, psihologic, social
- Alte boli legate de VBG
- Circumstanțe sociale și alte condiții particulare care pot duce la a deveni victima VBG
- Copii victime ale VBG (semne care pot indica un abuz)
- Depășiți diferențele culturale
- Lucrul cu familia
- Abordare, riscuri, traumatizare
• Metodele și tehnicile utilizate în intervenția VBG oferite refugiaților sunt diferite din cauza:
- Diferențe culturale: Este foarte important să conștientizăm acest aspect atunci când lucrăm cu refugiații. Incapacitatea de a înțelege sau de a accepta persoane cu diferite seturi de valori, religii, standarde și stiluri de viață diferite de noi poate provoca suferință, re-traumatizare și, în cele din urmă, face ca asistența oferită să fie ineficientă.
- Lucrul într-o limbă străină: când suportul psihologic/medical este oferit într-o limbă străină, chiar dacă este un limbaj comun atât pentru terapeut, cât și pentru client, pot apărea neînțelegeri și poate fi afectată acuratețea comunicării. Vocabularul, nivelul de comandă al limbii, punctuația, stilul, pronunția, expresiile familiare sau argoul sunt factori de denaturare în comunicarea dintre terapeut și client.
- Lucrul cu interpreții: Dacă clientul și specialistul nu vorbesc aceeași limbă, ar trebui să fie folosit întotdeauna un interpret. Dacă nu, se pot pierde informații importante și pot apărea neînțelegeri inutile. Acest interpret este o persoană în plus care intervine în relația terapeutică și face procesul de comunicare dificil și lent. Pentru a lucra cu un interpret, specialiștii au nevoie de pregătire specială. Același lucru este valabil și pentru interpret.
• Intervenția GBV ar trebui să ia în considerare următoarele aspecte:
- Profilul psiho-social al migranților; diferențele dintre refugiați, solicitanți de azil și alți migranți;
- Cele mai frecvente caracteristici psiho-socio-culturale - credințe, stil de viață, religie etc. - pe arii geografice de origine (Nordul Africii etc.); riscul statistic de traume, torturi, tratamente rele, zone de război etc. în țara de origine;
- Abordarea psihologică și socială multiculturală;
- Lucrul cu interpreții, rolul lor în facilitarea procesului terapeutic;
- Mediere și facilitare interculturală.
Violența de gen în timpul ciclului de refugiu
Violența înainte de refugiu/în timpul conflictelor din țara de origine
- Violența din partea familiei sau a partenerilor de sex masculin, cum ar fi violența în familie (include aspecte fizice, psihologice, și violență sexuală)
- Abuz de la persoane aflate la putere
- Violența sexuală a „soldaților”
- Abuzul de văduve și femei singure vulnerabile, inclusiv acapararea proprietăților.
În timpul procesului migratoriu
- Atacuri ale călăuzelor, traficanților, polițiștilor de frontieră, (inclusiv atacuri sexuale)
- Trafic de ființe umane, trafic pentru sex, sclavie
În țara de destinație/țara de tranzit
- Atacuri (inclusiv sexuale) și extorsiune de către persoane din cadrul autorităților de azil (sex pentru „favoruri” sau servicii de bază)
- Abuzul sexual al fetelor tinere și al femeilor vulnerabile
- Violența în familie
- Sex pentru supraviețuire
• Consecințele asupra sănătății ale violenței împotriva femeilor
- Sarcină nedorită
- Probleme ginecologice
- BTS inclusiv HIV
- Avort spontan
- Boala inflamatorie pelvină
- Durere pelvină cronică
- Dureri de cap
- Handicapuri permanente
- Astm
- Sindromul colonului iritabil
- Comportamente auto-vătămătoare (fumat, sex neprotejat)
Consecințele asupra sănătății mintale:
- Depresie
- Frică
- Anxietate
- Stimă de sine scăzută
- Disfuncție sexuală
- Probleme alimentare
- Stres post traumatic
Sursa: „Violența împotriva femeilor”, consultare OMS, 1996
Reprodus din: UNICEF, Innocenti Digest 2000,
Centrul de Cercetare Innocenti
• Orientări practice pentru a răspunde la un incident de VBG
Fiecare incident de violență sexuală trebuie examinat și evaluat pentru a identifica nevoile specifice, care pot fi organizate în 3 categorii
1. Nevoi de protecție (inclusiv legale)
2. Nevoi medicale
3. Nevoi psihosociale
Puncte cheie de reținut:
- Asigurați siguranța fizică a victimei.
- Preveniți orice suferință suplimentară victimei.
- Fiți ghidat de interesul superior al victimei.
- Respectați dorințele victimei în toate situațiile.
- Garanția confidențialității.
- Confidențialitatea strictă este esențială.
- Fiți sensibil, discret, prietenos și plin de compasiune atunci când aveți de-a face cu victima.
- Asigurați-vă un intervievator / interpret / medic de același sex.
Acțiune imediată
- Verificați dacă este necesară asistență medicală imediată și, dacă da, asigurați-vă că victima este escortată la locul potrivit pentru asistență medicală.
- Stabiliți dacă este necesară notificarea imediată a autorităților în funcție de dorințele victimei.
- Evaluați securitatea victimei și luați toate măsurile necesare.
Interviu
Un specialist realizează un interviu confidențial cu victima. El/ea va face legătura cu alți ofițeri relevanți, lucrători sociali și comunitari și personal medical.
Medical
- Explicați victimelor procedurile medicale pentru a reduce la minimum posibilitatea unei traumatizări ulterioare.
- Urmărirea medicală este necesară, alături de informarea constantă a pacientului.
Follow-up
Consilierea de follow-up pentru victime trebuie să includă: sprijin pentru efectele post-traumatice; sprijin pentru navigarea reacțiilor familiale și ale comunității; sprijin în timpul procedurilor legale.
Sursa: UNHCR, Orientări privind violența sexuală, 1995, Anexa 1
Autorii studiului de caz:
Elena Pătrățeanu este consilier social coordonator la Fundația ICAR, organizație care oferă servicii medicale, sociale, psihologice și de integrare solicitanților de azil și refugiaților din România. Elena are o diplomă de licență în comunicare, un masterat în studii islamice și o experiență de peste 6 ani în lucrul cu grupuri vulnerabile, precum supraviețuitorii/supraviețuitoarele torturii, tratamentelor inumane și degradante și a violențelor sexuale și de gen. De asemenea, este formator, certificat de Autoritatea Națională pentru Calificări din România și a fost implicată în furnizarea de traininguri către autoritățile publice și ONG-uri pe teme precum metode de lucru cu refugiații, identificarea vulnerabilităților refugiaților, drepturile sociale ale solicitanților de azil, modele de asistență socială în lucrul cu migranții etc. În 2016, Elena a fost selectată ca Fellow Profesional pentru Departamentul de Stat SUA Professional Fellows On-Demand Program pentru liderii ONG-urilor care lucrează cu comunitățile de refugiați din Europa. În cadrul Fundației ICAR a lucrat cu solicitanți de azil, refugiați, resortisanți ai țărilor terțe și migranți fără documente, obținând experiență valoroasă în lucrul pentru și alături de migranți, implementând modele de consiliere socială și asistență care implica clienții în mod direct și concentrându-se pe participarea activă și feedback-ul lor pentru a favoriza integrarea și bunăstarea clienților.
Anca Bucur este formator, psiholog si psihoterapeut, lucrează de peste 10 ani la Fundația ICAR în domeniul reabilitării persoanelor victime ale torturii și a altor tratamente inumane și degradante. A parcurs cursuri și traininguri atât în țară cât și în străinătate, specializându-se în domeniul psihoterapiei traumei. A dobândit astfel excelente abilitați de lucru cu persoanele traumatizate. Anca este formator acreditat de Autoritatea Națională pentru Calificări, iar în această calitate are o bogată experiență atât în susținerea de cursuri de specializare și formare a adulților cât și în proiectarea didactică a acestora, fiind implicată în numeroase proiecte europene de dezvoltare de cursuri dedicate specialiștilor care lucrează în domeniul migrației și au de-a face cu persoane sever traumatizate.A acumulat, de asemenea, o bogată experiență în lucrul cu copiii, tinerii și adolescenții în perioada în care a lucrat ca psiholog școlar pentru mai bine de 5 ani, trecând prin toate nivelele învățământului preuniversitar. Cunoaște foarte bine caracteristicile psihologice ale fiecărei vârste, interesele, preocupările copiilor si tinerilor; cunoaște metode de învățare interactive, metode de activare și motivare a grupurilor de lucru adecvate scopului propus.
Studiul de caz este publicat în cadrul proiectului regional „Construirea relațiilor prin dezvoltarea inovativă a conștientizării violenței bazate pe gen în Europa – BRIDGE”.
Proiectul BRIDGE este implementat sub conducerea Biroului Regional Terre des hommes pentru Europa împreună cu parteneri din Belgia (Defense for Children International DCI-Belgia și FEDASIL), Grecia (ARSIS), Malta (Kopin) și România (Tdh România) și are obiectivul general de a consolida răspunsul statutar la GBV care afectează copiii și tinerii în mișcare în țările UE.
Proiectul BRIDGE este susținut de Programul „Drepturi, Egalitate și Cetățenie” al Uniunii Europene (2014-2020).
Acest studiu de caz a fost finanțat de Programul „Drepturi, Egalitate și Cetățenie” al Uniunii Europene (2014-2020).
Conținutul acestui studiu de caz reprezintă doar opiniile autorului și este responsabilitatea sa exclusivă. Comisia Europeană nu acceptă nicio responsabilitate pentru utilizarea informațiilor pe care le conține.
- Loghează-te sau înregistrează-te să postezi comentarii
- 144 vizualizări