Istoricul cazului

 

Domnul H are 41 de ani, este din Egipt și este însoțit de M. fiica sa de 15 ani. Cei doi au solicitat o formă de protecție în România declarând că familia lor a suferit discriminări în țara de origine. Tatăl mai declară că soția sa împreună cu ceilalți 2 fii mai mici, de 10 respectiv 8 ani, au rămas în Egipt. Este îngrijorat pentru soarta lor și își dorește să îi aducă și pe aceștia în România.

În prezent tatăl împreună cu fiica sa locuiesc într-un centru de cazare si urmeaza procedurile pentru solicitanți de azil. Din punct de vedere juridic cei doi au fost respinși în etapa administrativă a procedurii de azil și așteaptă un nou termen la instanța de judecată.

 

 

Descrierea abuzului

Încă de la cazare în centru tatăl a intrat în conflict atât cu personalul IGI, cu personalul ONG-urilor care desfășoară activități în centru cât și cu alți azilanți. Motivele au fost diverse, cele mai frecvente au fost nemulțumiri legate de condițiile de locuit considerate de d-l H precare (murdărie, lipsa intimității, gălăgie, regulile centrului mult prea stricte etc.), nemulțumiri față de ajutoarele și facilitățile acordate de stat prin IGI și ONG (alocația de hrană insuficientă, neîncasarea alocației de stat pentru copii, lipsa ajutorului în găsirea unui loc de muncă, lipsa asistenței juridice, sociale sau psiho-medicale etc.). De asemenea, d-l H a intrat în numeroase conflicte cu alți azilanți pe care îi acuză frecvent de intenții cu tentă sexuală la adresa fiicei sale.

 

La scurt timp de la instalarea celor doi in centru a ieșit în evidență o atitudine nepotrivită a tatălui față de fiica sa. S-a constatat că d-l H o ține închisă în camera pe fată în cea mai mare parte a timpului, îi limitează accesul la contacte cu copii și tineri de vârsta ei, îi permite foarte rar (după multe insistențe din partea organizatorilor) să participe la activitățile organizate pentru copii în centru sau în afara lui. De asemenea, vecinii de palier au raportat că au fost martori la scene în care atât d-l H cât și M au fost văzuți fiind îmbrăcați sumar, de exemplu în momente în care ieșeau de la duș. Acestea au fost descrise ca ”ținute indecente”, ”provocatoare, imorale” sau în cel mai bun caz ”nepotrivite” în relația tată – fiică. De asemenea, nu au fost observate și raportate situații în care fata a cerut ajutor sau a părut înspăimântată de comportamentul violent al tatălui.

M nu era lăsată să frecventeze școala pe motiv că nu știe încă limba română și ”are nevoie de timp” pentru a se adapta noilor condiții de viață. Tatăl se justifică prin faptul că este alegerea fetei de a-și petrece timpul în cameră, că nu dorește să intre în contact cu alți copii, că vrea să țină legătura cu prietenii din Egipt prin telefon.

 

Intervenția psiho-socială instituționalizată

 

Administrația centrului (personalul IGI) – a constatat că cei doi se pot încadra într-o categorie vulnerabilă (familiei monoparentală) cu toate drepturile ce decurg de aici.

Familia a fost ținută sub observație, iar când situația de abuz a devenit evidentă, conducerea centrului de cazare a sesizat direcția pentru protecția copilului.

Administrația centrului, prin angajații săi a avertizat de mai multe ori pe d-l H să înceteze comportamentul agresiv și conflictual.

Ofițerii IGI asistenți sociali au consiliat tatăl pentru a-l determina să accepte ca fiica sa frecventeze școala, acesta a fost informat inclusiv asupra faptului că reținerea copilului acasă constituie o infracțiune care poate fi pedepsită de lege.

DGASPC a efectuat o anchetă socială la centrul de cazare. Au fost intervievați tatăl și fata care au prezentat o situație normală, lipsită de incidente. Echipa de anchetă a constatat că nu este nicio problemă, concluzia a fost că minora este bine îngrijită, tatăl se preocupă constant și îndeaproape pentru împlinirea tuturor nevoilor copilei.

 

 

Intervenția din partea ONG-urilor

 

IGI în colaborare cu un ONG au înscris-o pe M la școală în clasa a VIII-a conform vârstei precum și la cursul de limba română. Fata nu a frecventat niciodată aceste cursuri.

ONG – urile au oferit asistență psihologica tatălui si fetei, cei doi au fost incluși în proiectele derulate la acel moment și au beneficiat de consiliere juridică, consiliere psihologică (tatăl a beneficiat de câteva ședințe, fata nu a dorit/nu a fost lăsată să participe). Deși a beneficiat de consiliere socială pentru obținerea alocației de stat pentru copiii, tatăl nu a dorit să coopereze în acest demers, a refuzat sa depună la dosar copia certificatului de naștere a fetei deși era în posesia lui.

M a fost invitată în repetate rânduri la activitățile educativ-recreative organizate iar tatăl a fost consiliat despre importanța activităților specifice vârstei fetei. M a participat sporadic la aceste activități arătând dezinteres și nerăbdare de a se încheia mai repede și de a se întoarce în camera ei.

 

Referințe / întrebări

Întrebări pentru participanți

Este acesta un caz de violență de gen împotriva copiilor/tinerilor? Dacă da care ar fi formele de violență identificate? Argumentați.

Cum apreciați intervenția instituțiilor și ONG urilor care au lucrat asupra acestui caz?

- Intervențiile și-au atins scopul?

- Ce considerați că ar fi putut fi făcut în plus?

 

3. Cum a fost respectat principiul interesului superior al copilului în acest caz?

 

4. Care credeți că sunt consecințele in plan psihologic (Stockholm syndrome?), educațional și social pentru M pe termen scurt și lung?

 

 

Informații de reținut

Diferențele dintre abuzul fizic și disciplină

În abuzurile fizice, spre deosebire de formele de disciplină fizică, sunt prezente următoarele elemente:

Imprevizibilitatea

o Copilul nu știe niciodată ce urmează să-l facă pe părinte / îngrijitor să devină violent.

o Nu există limite sau reguli clare.

o Copilul trăiește constant în frică și nu este niciodată sigur ce comportament va declanșa un atac fizic.

o Părinții / îngrijitorul abuziv fizic acționează din mânie și din dorința de a-și afirma controlul, nu din motivația de a-l învăța cu iubire pe copil.

o Cu cât abuzatorul părinte / îngrijitor se înfurie mai tare, cu atât abuzul este mai intens.

 

Folosirea fricii pentru a controla comportamentul

Părinții / îngrijitorii care sunt abuzivi fizic pot crede că copiii lor trebuie să se teamă de ei pentru a se comporta într-un anume fel, așa că folosesc abuzuri fizice pentru a „ține copilul în linie”. Totuși, ceea ce învață cu adevărat copiii este cum să evite să fie lovit, nu cum să se comporte sau să crească ca indivizi.

 

Abuz emoțional asupra copilului

Abuz emoțional înseamnă maltratarea emoțională persistentă a unui copil, astfel încât să provoace efecte adverse severe și persistente asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Poate include observarea sau auzirea maltratării altuia.

Poate implica:

o Să le transmită copiilor că aceștia sunt lipsiți de valoare, lipsiți de dragoste, inadecvați sau apreciați doar în măsura în care răspund nevoilor unei alte persoane

o Așteptări vechi sau inadecvate pentru dezvoltare

o Copii se simt frecvent speriați sau în pericol

o Exploatarea sau corupția copiilor.

 

 

Abuz sexual asupra copiilor

Forțarea sau încurajarea unui copil să ia parte la activități sexuale, indiferent dacă copilul este sau nu conștient de ceea ce se întâmplă. Aceasta poate include contactul fizic sau implicarea copiilor în privirea sau în producerea de imagini sexuale, vizionarea activităților sexuale, încurajarea copiilor să se comporte în moduri inadecvate din punct de vedere sexual.

Este una dintre formele de maltratare care trebuie raportate de către profesioniști desemnați, cum ar fi ofițerii de asistență socială, care sunt autorizați prin Legea Legii Copilului să se ocupe de probleme de protecție a copilului.

Dinamica abuzului sexual asupra copiilor diferă de cea a abuzurilor sexuale la adulți. În special, copiii dezvăluie rar abuzuri sexuale imediat după eveniment. Mai mult decât atât, divulgarea tinde să fie mai degrabă un proces decât un singur episod și este adesea inițiată în urma unei plângeri fizice sau a unei schimbări de comportament.

Semnele definitive ale traumatismelor genitale sunt rareori observate în cazurile de abuz sexual la copii. Interpretarea corectă a descoperirilor genitale la copii necesită o pregătire de specialitate și, atunci când este posibil, trebuie consultați experți în acest domeniu.

 

 

Neglijarea copilului

 

Neglijarea copilului se referă la eșecul părintelui / îngrijitorului de a furniza îngrijirea necesară adecvată vârstei, deși în măsură financiară să o facă sau a oferit mijloace financiare sau alte mijloace în acest sens.

Neglijarea este eșecul unui părinte sau al unei alte persoane care răspunde legal de bunăstarea copilului de a asigura nevoile de bază ale copilului, inclusiv furnizarea de alimente, îmbrăcăminte, igienă și supraveghere adecvate.

Neglijarea copilului poate apărea în următoarele situații / situații parentale / îngrijitoare:

Incapacitatea fizică de a îngriji un copil, cum ar fi un adult cu o vătămare gravă

Incapacitatea mentală de a îngriji un copil, cum ar fi un adult cu depresie sau anxietate netratată

Abuz de alcool sau droguri care are ca rezultat o gravă afectare a judecății adulților și capacitatea de a păstra un copil în siguranță

Lipsa de cunoștințe privind nevoile de îngrijire de bază ale copiilor la diferite vârste de dezvoltare

Sărăcie / fonduri insuficiente

Lipsa de cunoștințe că alimentația emoțională este o nevoie esențială a copiilor.

 

Neglijarea poate fi fizică, de exemplu:

Lipsa hranei și/sau a adăpostului necesare

Lipsa supravegherii adecvate

Abandon (de exemplu, copiii care au fost lăsați de părinții / tutorii lor fără informații și nu au fost revendicați)

Neglijarea poate fi medicală, de exemplu: Refuzarea asistenței medicale pentru un copil

Neglijarea poate fi educativă, de exemplu: Refuzul educării unui copil sau a participării la nevoile de educație specială

Neglijarea poate fi emoțională, de exemplu: Atenție la nevoile emoționale ale copilului

 

 

Ce este sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm este un răspuns psihologic. Se întâmplă atunci când ostaticii sau victimele abuzurilor se leagă de captorii sau abuzatorii lor. Această legătură psihologică se dezvoltă de-a lungul zilelor, săptămânilor, lunilor sau chiar ani de captivitate sau abuz.

Cu acest sindrom, ostaticii sau victimele abuzurilor pot veni să simpatizeze cu captivii lor. Acesta este opusul fricii, terorii și disprețului care ar putea fi așteptat de la victimele din aceste situații.

De-a lungul timpului, unele victime au ajuns să dezvolte sentimente pozitive față de captivii lor. Ei pot chiar să înceapă să se simtă ca și când ar împărtăși obiective și cauze comune. Victima poate începe să dezvolte sentimente negative față de poliție sau autorități. Aceștia pot avea resentimente față de oricine ar putea încerca să-i ajute să scape din situația periculoasă în care se află. Acest paradox nu se întâmplă cu fiecare ostatic sau victimă și nu este clar de ce apare atunci când se întâmplă.

Mulți psihologi și profesioniști din domeniul medical consideră sindromul Stockholm un mecanism de coping sau o modalitate de a ajuta victimele să gestioneze trauma unei situații terifiante. Într-adevăr, istoria sindromului poate ajuta la explicarea motivului.

 

Simptomele sindromului Stockholm

  • Victima dezvoltă sentimente pozitive față de persoana care îi ține captivi sau îi abuzează.
  • Victima dezvoltă sentimente negative față de poliție, figuri de autoritate sau oricine ar putea încerca să-i ajute să se îndepărteze de captorul lor. Aceștia pot refuza chiar să coopereze împotriva abuzatorului lor.
  • Victima începe să perceapă umanitatea captorului lor și crede că au aceleași obiective și valori. Aceste sentimente se întâmplă de obicei din cauza situației emoționale și foarte încărcate care se întâmplă în timpul unei situații de ostatici sau a unui ciclu de abuz. De exemplu, oamenii care sunt răpiți sau luați ostatici se simt adesea amenințați de captorul lor, dar sunt, de asemenea, foarte dependenți de ei pentru supraviețuire. Dacă răpitorul sau abuzatorul le arată o oarecare bunătate, pot începe să simtă sentimente pozitive față de captorul lor pentru această „compasiune”. De-a lungul timpului, acea percepție începe să modeleze și schițează modul în care privește persoana care îi ține ostatic sau îi abuzează.

 

Sindromul Stockholm poate apărea și în aceste situații

Relații abuzive. Sursa ResearchTrusted a arătat că persoanele abuzate pot dezvolta atașamente emoționale față de abuzatorul lor. Abuzul sexual, fizic și emoțional, precum și incestul, pot dura ani întregi. În acest timp, o persoană poate dezvolta sentimente pozitive sau simpatie pentru persoana care le abuzează.

Abuz asupra copilului. Abuzatorii își amenință frecvent victimele, chiar cu moartea. Victimele pot încerca să evite supărarea abuzatorului lor prin faptul că sunt conforme. Abuzatorii pot arăta, de asemenea, bunătate care ar putea fi percepută ca un sentiment autentic. Acest lucru poate confunda copilul și poate duce la neînțelegerea naturii negative a relației.

Comerț cu trafic de sex. Persoanele care sunt traficate se bazează adesea pe abuzatorii lor pentru necesități, cum ar fi mâncare și apă. Când abuzatorii oferă acest lucru, victima poate începe să dezvolte sentimente pozitive. De asemenea, pot rezista să coopereze cu poliția, de teamă de represalii sau cred că trebuie să-și protejeze abuzatorii pentru a se proteja.

Antrenament sportiv. A fi implicat în sport este o modalitate foarte bună pentru oameni de a-și construi abilități și relații. Din păcate, unele dintre aceste relații pot fi în cele din urmă negative. Tehnicile dure de coaching pot deveni chiar abuzive. Sportivul ar putea spune că comportamentul antrenorului lor este pentru binele lor, iar acest lucru, potrivit unui studiu din 2018, poate deveni în cele din urmă o formă a sindromului Stockholm.

 

 

Autorii studiului de caz:

 

Elena Pătrățeanu este consilier social coordonator la Fundația ICAR, organizație care oferă servicii medicale, sociale, psihologice și de integrare solicitanților de azil și refugiaților din România. Elena are o diplomă de licență în comunicare, un masterat în studii islamice și o experiență de peste 6 ani în lucrul cu grupuri vulnerabile, precum supraviețuitorii/supraviețuitoarele torturii, tratamentelor inumane și degradante și a violențelor sexuale și de gen. De asemenea, este formator, certificat de Autoritatea Națională pentru Calificări din România și a fost implicată în furnizarea de traininguri către autoritățile publice și ONG-uri pe teme precum metode de lucru cu refugiații, identificarea vulnerabilităților refugiaților, drepturile sociale ale solicitanților de azil, modele de asistență socială în lucrul cu migranții etc. În 2016, Elena a fost selectată ca Fellow Profesional pentru Departamentul de Stat SUA Professional Fellows On-Demand Program pentru liderii ONG-urilor care lucrează cu comunitățile de refugiați din Europa. În cadrul Fundației ICAR a lucrat cu solicitanți de azil, refugiați, resortisanți ai țărilor terțe și migranți fără documente, obținând experiență valoroasă în lucrul pentru și alături de migranți, implementând modele de consiliere socială și asistență care implica clienții în mod direct și concentrându-se pe participarea activă și feedback-ul lor pentru a favoriza integrarea și bunăstarea clienților. 

 

Anca Bucur este formator, psiholog si psihoterapeut,  lucrează de peste 10  ani la Fundația ICAR în domeniul reabilitării persoanelor victime ale torturii și a altor tratamente inumane și degradante. A parcurs  cursuri și traininguri atât în țară cât și în străinătate, specializându-se în domeniul psihoterapiei traumei. A dobândit  astfel excelente abilitați de lucru cu persoanele traumatizate. Anca este formator acreditat de Autoritatea Națională pentru Calificări, iar în această calitate are o bogată experiență atât în susținerea de cursuri de specializare și formare a adulților cât și în proiectarea didactică a acestora, fiind implicată în numeroase proiecte europene de dezvoltare de cursuri dedicate specialiștilor care lucrează în domeniul migrației și au de-a face cu persoane sever traumatizate.A acumulat, de asemenea, o bogată experiență în lucrul cu copiii, tinerii și adolescenții în perioada în care a lucrat ca psiholog școlar pentru mai bine de 5 ani, trecând prin toate nivelele învățământului preuniversitar. Cunoaște foarte bine caracteristicile psihologice ale fiecărei vârste, interesele, preocupările copiilor si tinerilor; cunoaște  metode de învățare interactive, metode de activare și motivare a grupurilor de lucru adecvate scopului propus.

 

Studiul de caz este publicat în cadrul proiectului regional „Construirea relațiilor prin dezvoltarea inovativă a conștientizării violenței bazate pe gen în Europa – BRIDGE”.

 

Proiectul BRIDGE este implementat sub conducerea Biroului Regional Terre des hommes pentru Europa împreună cu parteneri din Belgia (Defense for Children International DCI-Belgia și FEDASIL), Grecia (ARSIS), Malta (Kopin) și România (Tdh România) și are obiectivul general de a consolida răspunsul statutar la GBV care afectează copiii și tinerii în mișcare în țările UE.

Proiectul BRIDGE este susținut de Programul „Drepturi, Egalitate și Cetățenie” al Uniunii Europene (2014-2020).  

Acest studiu de caz a fost finanțat de Programul „Drepturi, Egalitate și Cetățenie” al Uniunii Europene (2014-2020).  

Conținutul acestui studiu de caz reprezintă doar opiniile autorului și este responsabilitatea sa exclusivă. Comisia Europeană nu acceptă nicio responsabilitate pentru utilizarea informațiilor pe care le conține. 

Ţara (ţările) pentru care acest articol este relevant
Projects and thematic pages

Childhub

Te-ar putea interesa

yes
0
2344
Informații generale   Clienții erau o familie monoparentală formată din 4 membri din Afganistan: mamă, fiică adolescentă și doi fii în vârstă de 7 și 11 ani. Aceștia au fost returnați prin reglementarea Dublin dintr-o țară din Europa de Vest...
yes
0
144
Informații generale   Hinda are 18 ani, a ajuns în România neînsoțită și este însărcinată în 7 luni. Este solicitantă de azil din Somalia, vorbește engleza și este cazată în centrul deschis pentru refugiați, singură într-o cameră cu baie...
0
105
Centru pentru Drepturile Migranților Irlanda estimează ca exista între 20.000 și 26.000 de imigranți ilegali - inclusiv copii si familii - care trăiesc și muncesc în Irlanda. Majoritatea sunt aici de mulți ani. Acestea sunt au rădăcini în comunități...
yes
0
91
Vă invităm să vă alăturați noilor noastre webinare gratuite în care un consilier social și un psiholog terapeut vor prezenta  trei studii de caz despre modul în care violența de gen afectează copii și tinerii migranți din România. ...
0
5
Revizuirea cazurilor grave (SRC) din cadrul Comisiei pentru Protecția Copilului din Leicestershire și Rutland au publicat un raport despre cazul “Copilului A”, scoțând la iveală neglijența gravă din partea autorităților în îndeplinirea...
0
170
Fiecare al doilea tânăr/ă consideră că este firesc să aibă relații sexuale "deoarece toți prietenii deja au relații sexuale", arată datele studiului privind evaluarea atitudinii tinerilor față de abuz sexual, trafic de ființe umane și...
yes
0
516
România e considerată o țară de tranzit pentru migranți, dar pentru 80.000 de străini, ea este țară de destinație și, după cum arată situația actuală, eforturile de integrare a acestor copii sunt insuficiente. Unii sunt abia în clasa a două la 17...
0
1170
Acesta este un instrument de autoevaluare a sindromului de epuizare. În chestionar veți găsi întrebări despre locul de muncă și despre experiențele dumneavoastră la locul de muncă​ pentru a afla dacă sunteți în pericol de epuizare profesională...
0
352
Cum poate tehnologia să îmbunătățească managementul de caz?  Considerăm că organizațiile din domeniul de protecție a copilului pot să obțină îmbunătățiri operaționale majore dacă trec la o bază de date electronică și o platformă...