Un raport al copiilor: Drepturile copiilor (ne)respectate în Republica Moldova

În viziunea multor adulți, violența fizică (bătaia) reprezintă un mod eficient de educare, disciplinare şi motivare a copiilor să îndeplinească anumite sarcini. Aceasta este aplicată la şcoală, în familie, în instituţii extraşcolare. Copiii cu dizabilități fizice nu beneficiază de transport special amenajat. 

09 Dec 2015
Source: 
http://www.aliantacf.md/

În viziunea multor adulți, violența fizică (bătaia) reprezintă un mod eficient de educare, disciplinare şi motivare a copiilor să îndeplinească anumite sarcini. Aceasta este aplicată la şcoală, în familie, în instituţii extraşcolare. Copiii cu dizabilități fizice nu beneficiază de transport special amenajat. Dacă părinții lor nu au posibilitatea să-i transporte, ei nu pot frecventa școala și ca urmare o abandonează.

Totodată, de cele mai multe ori, informația expusă la ore este teoretică. Elevii nu sunt ajutați să înțeleagă cum aceasta este regăsită în viața reală și cum ei înșiși pot s-o aplice. Mulţi dintre ei mărturisesc că li se creează impresia că scopul este ca elevul să dea mai repede examenul, nu să înțeleagă cu adevărat materialul.

Un raport al copiilor

Sunt doar câteva constatări ale unui grup de elevi, care pe parcurusl anului 2015 au monitorizat dacă li se respectă sau nu drepturile. Rezultatele nu au fost dintre cele mai îmbucurătoare. Drepturile le sunt încălcate atât de maturi, cât și de semenii lor. Datele studiului calitativ au fost prezentate în cadrul unui club de presă organizat de APSCF în Liceul Teoretic Ștefan Vodă din orașul Ștefan Vodă. Elevii de aici au avut misiunea să monitorizeze dreptul la protecție față de abuzuri și neglijare, la educație: calitate și acces, la familie, la muncă și la sănătatea adolescenților.

„Am stabilit o listă de indicatori pentru a monitoriza aceste drepturi. În această perioadă am acumulat atât informație calitativă, cât și cantitativă. Am lucrat cu articole din Convenția pentru Drepturile Copiilor. Raportul va fi prezentat Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului”, a declarat elevul clasei a XII-a, Dumitru Cornițel, care este și unul dintre autorii raportului.

Elevii nu știu cum să facă față presiuinilor

În ce privește respectarea dreptului față de abuzuri sau neglijare, elevii Liceului Ștefan Vodă au constatat că uneori, profesorii pun etichete elevilor, îi numesc cu denumiri de animale, cuvinte jignitoare, strigă la ei, fac gesturi umilitoare. Pe lângă suferinţă emoţională, aceasta încurajează elevii să folosească porecle. În comunitate pot fi întâlniți copii care încearcă să-i înjosească prin cuvinte și gesturi pe copiii de altă etnie sau vorbitori de altă limbă. Se întâlnesc cazuri în care copiii sunt excluși din grupul de prieteni, alungați de la locul de joacă sau ignorați. Aceasta demonstrează faptul că adulții nu învață copiii să fie toleranți și nonviolenți, scrie în raport.

Violența fizică, mai e la modă

O altă remarcă e că în foarte puține școli, elevii învață cum să facă faţă presiunilor din partea semenilor, hărţuirii, tachinării; cum să soluționeze o situație violentă și cum să oprească un comportament violent. De obicei, aceste teme sunt atinse la educaţia civică, orele de clasă sau unele opționale.

Potrivit studiului la școală, în stradă, acasă, copiii, de multe ori, sunt tratați violent de către părinți, profesori și alți adulți: sunt pălmuiți peste față, după ceafă, sub barbă; sunt loviți cu pumnul pe spate, cu diferite obiecte (vargă, curea, bici, mătură); sunt trași de urechi, păr, nas, obraji; adulții sting țigări de mâinile copiilor sau, dacă află că copilul fumează, îl impun să mănânce pachetul de țigări.

Abandon școlar din cauza infrastructurii

Cât privește accesul la educație, elevii s-au ciocnit și aici cu încălcări. În ultimii ani, este în creștere numărul copiilor din școlile internat integrați în școlile obișnuite. Pe de o parte, acești copii sunt neglijați în procesul de educație, nu se ține cont de specificul și necesitățile lor, profesorii predau lecția și pleacă. Pe de altă parte, nu se lucrează nici cu elevii din clasa în care sunt integraţi, pentru a-i pregăti să accepte alţi copii.

Ce ține de copii cu dizabilități fizice, aceștia nu pot frecventa (regulat) școala, deoarece drumurile din localitate nu sunt adaptate (borduri, lipseşte asfaltul), părinților le este greu să-i aducă și să-i ducă în fiecare zi, școlile nu sunt dotate cu rampe şi mobilier special în sălile de clasă, sala de sport, cantină, WC.  Ca urmare a acestor dificultăţi, o parte dintre ei abandonează școala.

Transport școlar cu țârâita

Tot aici, elevii mai amintesc și de transportul școlar, care din cauza insuficienței de autobuze copiii de diferite vârste, inclusiv de grădiniță, sunt transportaţi în îmbulzeală, fără locuri suficiente. În plus, autobuzele şcolare se defectează des și nu vin, iar copiii lipsesc de la ore, deoarece nu sunt anunțaţi din timp.

Sunt localități în care nu există autobuz şcolar, iar copiii merg la școală cu transportul de rută, plătind biletul din banii personali. Deseori șoferii refuză să ia de la staţie elevi în favoarea adulților, care parcurg distanţe mai mari. De asemenea, mulți adulți intimidează copiii, când aceștia nu le oferă locul, sau le reproşează că nu au nevoie de transport, pentru că școala este aproape, scrie în studiu.

„Drepturile copilului se încalcă, mai ales violența de copii este aplicată în mediul familial. Asistența socială nu prea își face treba cum ar trebui. Accesul copiilor cu dizabilități și a celor din familii vulnerabile este îngrădit. Statul nostru este obligat să raporteze la fiecare 5 ani la ONU cum se respectă drepturile omului. Astfel, noi, ne-am gândit că ar fi bine și copii să elaboreze un astfel de raport, al lor. Poate conține mai mult adevăr”, spune un alt autor al raportului, Alexandra Danuța.

Copiii muncesc cât maturii

Tot în raport este menționat că lipsa de informare a copiilor cu privire la drepturile lor la locul de muncă, situația dificilă în familie îi determină pe mulți copii să se încadreze în munci care le pun în pericol dezvoltarea, sănătatea și viața; să lucreze peste program, în condiții periculoase și stresante. Iar pentru că angajatorii nu semnează cu ei contracte de muncă, tinerii nu pot fi siguri că vor fi remunerați.

Astfel, chiar dacă legea stipulează că începând cu vârsta de 15 ani copiii pot lucra până la 5 ore pe zi, iar cei de 16-18 ani până la 7 ore/zi, au fost depistate cazuri în care graficul de muncă este des încălcat, mai cu seamă în următoarele domenii: chelnerii lucrează în medie 12 ore/zi. Maseurii, babysitter-ii și vânzătorii – minimum 10 ore pe zi. La muncile agricole, copiii lucrează minimum 10-11ore/zi, iar în construcții, la fel, începând cu 10 ore/zi. Au întâlnit cazuri de muncă pe timp de noapte (de la ora 18.00 până la 06.00), dar mai des lucrează câte 10 ore/zi în sfera industriei ușoare.

„Trebuie să înțelegem că rapoartele pe care le elaborează copiii sunt calitative, conțin studii de caz. Ei nu au acces la date statisitice. Respectiv, nu o să avem cifre în aceste rapoarte și nu putem face statistici din aceste rapoarte. Acest studiu o să fie prezentat și instituțiilor care sunt responsabile de implementarea acestor drepturi și împreună o să gândească modalități prin care aceste rapoarte o să fie reallizate”, a opinat Cezar Gavriliuc, director al Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova (CIDDC).

Grupul de elevi de la Ștefan Vodă este susținut de CIDDC și face parte dintr-un grup de reflecție format din 34 de copii, care vor aduna date despre respectarea tuturor drepturilor copiilor în țara noastră și le vor aduna într-un raport, care va fi prezentat la ONU. Din acest grup fac parte şi consilii consultative, inclusiv copii cu necesităţi speciale, copii de etnie romă, beneficiari ai serviciilor de îngrijire. Ulterior, raportul va ajunge pe masa maturilor cu recomandările de rigoare. 

Series this is part of: 

Proiectul este finanţat de: