Cum putem să rezolvăm problema drepturilor copiilor rămași acasă în urma migrației părinților

În octombrie, partenerii academici și ONG-urile dintr-un proiect internațional s-au întâlnit la Lisabona pentru a discuta recomandări care ar sprijini familiile transnaționale din UE (nn. familii cu cel puțin un membru care migrează pentru muncă). Iată concluziile rezultate din discuții și din documentele de politici create în cadrul proiectului-acțiune „CASTLE - Copiii lăsați în urmă de migrația forței de muncă”.

Părinții care migrează caută să îmbunătățească viața copiilor din perspectivă materială, rămânând în același timp conștienți de nevoia lor de protecție. Cu toate acestea, pe măsură ce părăsesc țara, puterea lor depinde de măsurile luate de autorități la nivel de stat sau european. Acesta este motivul pentru care un consorțiu de ONG-uri și instituții academice din România, Moldova și Ucraina au implementat un proiect de doi ani și jumătate care urmărește îmbunătățirea acestor măsuri.

Drepturile copiilor trebuie să fie prioritizate de către toate părțile implicate în protecția socială și este esențial ca politicile să privească familiile ca întreg/entitate. Accentul nostru general este pe recunoașterea familiilor transnaționale ca agenți activi care încearcă să-și protejeze copiii rămași acasă, trebuie să ne îndepărtăm de  perspectiva simplă a „copiilor abandonați”. Politicile pe care le recomandăm urmăresc să sprijine aceste familii în contextul lor transnațional, recunoscând interconectarea protecției sociale dincolo de frontiere.

Protecția socială este un efort comun (și o datorie) care implică state, ONG-uri, organizații religioase. Dar Uniunea Europeană are o responsabilitate majoră în încurajarea politicilor și măsurilor la nivel transnațional.

Principalele patru recomandări pe care dorim să le subliniem sunt:

1. UE ar trebui să creeze un sistem transnațional de protecție socială transfrontalier. Aceasta ar include comunicarea instituțională, baze de date comune, linii de asistență telefonică, informare reciprocă cu privire la legislație, echipe de colaborare pentru elaborarea politicilor.

2. UE ar trebui să încurajeze politicile de unificare a familiei între țări

3. Acordurile bilaterale dintre principalele țări de origine și principalele țări de primire ar trebui să fie semnate și mediatizate astfel încât familiile să le cunoască.

4. UE ar trebui să modifice legile privind protecția refugiaților pentru a facilita relațiile cu membrii familiei

În consecință, copiii rămași în țara de origine ar trebui să fie beneficiarii acestor măsuri concrete:

- indemnizatii acordate părinților care lucrează, legal pentru copiii rămași acasă

- accesul acestor copii la serviciile de sănătate din țările de destinație ca persoane coasigurate

- acces temporar gratuit la sistemele educaționale din țările de destinație, dacă părinții decid să-și aducă copiii cu ei

- migranții ar fi mai bine informați cu privire la drepturile și îndatoririle lor în țara de destinație, inclusiv serviciile disponibile prin intermediul birourilor de țară.

Aceste măsuri trebuie luate rapid și eficient și nu ar trebui să fie condiționate de integrarea familiei în țara gazdă. Trebuie să fim conștienți de caracterul temporar al acestei migrații de muncă.

Peste 100 de persoane au participat la conferința internațională hibridă „Copiii lăsați în urmă. Cele mai bune practici de protecție și provocări pentru România, Ucraina și Republica Moldova”, cu declarații de deschidere din partea doamnei Cinzia Sechi, DG HOME, Comisia Europeană și a doamnei Jennifer Tangney , Senior Project Manager, Reprezentant ICMPD/MPF

Acest articol a fost produs cu asistența financiară a Uniunii Europene, contractată de ICMPD prin intermediul Facilității de Parteneriat pentru Migrație. Conținutul este responsabilitatea exclusivă a Universității Babeș-Bolyai și nu poate fi considerat în niciun caz ca reflectând poziția Uniunii Europene și cea a ICMPD.

Site-ul de proiect https://fspac.ubbcluj.ro/castle/en