``Sperăm să le oferim tot ceea ce au nevoie``. Periplul refugiaților ucraineni în Europa

„Un copil m-a întrebat dacă poate să ia o căsuță de jucărie din adăpost pentru că el și mama lui și-au pierdut casa în Ucraina. Am întrebat dacă mai e nevoie de mine și după am plecat în altă parte a clădirii să plâng...” - un medic dintr-un adăpost de refugiați de la Gara de Nord din București

„Am ținut în brațe un copil de zece zile... Care se născuse pe drumul din Ucraina spre Romania și l-am adus în adăpost. Nu am crezut niciodată că voi vedea așa ceva...” - traducător voluntar de la autogara Filaret)

„Un prieten de-ai mei a cunoscut o femeie care a început să plângă atunci când i s-a zis că sendvișurile împărțite la graniță sunt gratuite. Nu putea să înțeleagă de unde vine bunătatea oamenilor.” - un român care găzduiește refugiați în apartamentul său

Toate aceste povești sunt spuse, prin telefon, de românii care au participat la marea mobilizare solidară pentru refugiații ucraineni. Astăzi, Ucraina este o țară care luptă pentru propriile drepturi și propria libertate. Un număr impresionant de ucraineni încearcă să scape din zona de conflict, căutând un spațiu care inspiră securitate. Este foarte greu de estimat o cifră a oamenilor care au trecut granița în România – voluntarii si forțele de ordine aproximează că cel puțin 600 de mii de refugiați au trecut pe teritoriul țării.

Conform Convenției Europene a Drepturilor Omului art.2 și art.5 “Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege” și „Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță”. [1]Aceste drepturi nu există în ochii Rusiei, care a forțat cetățenii să se refugieze în țările vecine.

Cum a reacționat România? Actele de solidaritate sunt suficiente pentru a le da refugiaților un sentiment de echilibru? Cum garantăm fiecăruia acces egal la resursele necesare? Doar parcursul refugiaților ne poate ajuta să ne imaginăm ce poate însemna să îți părăsești țara din cauza războiului.

 

Anticiparea fluxului – poporul român acționează și așteaptă

Pe 24 februarie, Rusia a invadat Ucraina. Media a fost inundată de informații despre evoluția neașteptată a conflictului. În ciuda acestor lucruri, guvernul român a subestimat gravitatea situației și a așteptat să vadă cum escaladează evenimentele. În opinia  unei foste angajate MAPN: „În România avem mereu aceeași problemă, guvernul nu prea anticipează lucruri.”

Această lipsă de organizare a necesitat o reacție. Soluția nu a fost nici oficială, nici una de natura administrativă. Ea s-a născut dintr-un sentiment de solidaritate. Ghidată de acest spirit solidar, o mare parte din poporul român a acționat independent de stat. Persoanele intervievate declară că există trei entități prezente la graniță, acestea fiind civilii, ONG-urile și firmele private. “La început eram doar niște oameni care voiau să ajute”, spune un voluntar.

Dacă populația civilă nu s-ar fi  mobilizat, România ar fi fost foarte întârziată la începutul crizei, neputând să gestioneze fluxul de refugiați și situația  actuală. Și nu este vorba doar de poporul român. Medici voluntari au declarat că la graniță observăm și străini, din alte state ale Europei, care ajută, fiind îndemnați de același spirit de solidaritate.

 

Ajunși la frontieră – acomodare și orientare

 

La vămile Isaccea și Siret, atmosfera este apăsătoare. Români cu mașini trec în Ucraina pentru a- i ajuta pe refugiați să se apropie de frontieră. Mame și copii plâng. Pot să aibă, în sfârșit, un moment de liniște. Chiar dacă au reușit să intre în România, călătoria lor încă nu s-a terminat. Persoanele intervievate descriu tabloul războiului și nu pot să găsească niște cuvinte potrivite pentru a explica  privirile și  sentimentele trăite acum de refugiați.

În ciuda crizei, România trebuie să continue să-și depășească  propriile obstacole. Cum se va organiza acomodarea refugiaților? Cum vor comunica voluntarii cu poporul ucrainean? În ce direcție ar trebui orientați?

Bariera lingvistică a fost relativ ușor de îndepărtat, iar soluția a apărut din mai multe părți. Studenții ucraineni din România au venit la frontieră și în gări pentru a putea vorbi cu refugiații. Traducătorii autorizați si cetățenii bilingvi au participat și ei, pentru a reprezenta persoana de contact între voluntari și refugiați și pentru a le explica ce demersuri sunt necesare odată cu ajungerea în România. Într-o autogară, un regizor de teatru și traducător voluntar povestește care este experiența lui acolo. Explică cum nici măcar auzul limbii materne nu este suficient pentru a alunga confuzia refugiaților. Conform lui, mulți oameni care vorbesc rusă sau ucraineană ajută refugiații să se orienteze la graniță.

Organizarea a fost facută de ONG-uri și firme, în colaborare cu statul, care a intervenit în final. Au împărțit voluntarii în departamente pentru a putea gestiona, într-un mod eficace, fluxul de refugiați. Au fost create diferite organisme: „controlul documentelor pentru persoanele cu și fără acte de identitate, asistență pentru animale”, explică o fostă polițistă aflată în contact cu poliția de frontieră. Cele mai importante sunt punctele de informare despre posibilitățile de înnoptare. Impactul acestei organizări este major, deoarece soluțiile au calmat agitația generală și au permis ca un număr mai mare de refugiați să intre în țară.

 

Depășirea primei nopți – ajutor imediat și punerea la dispoziție a tuturor necesităților

 

Desfășurarea evenimentelor continuă, deorece refugiații trebuie să depășească al treilea punct important al periplului lor. Chiar dacă au intrat în țară și au scăpat din zona de conflict, femeile plâng atunci când primesc alimente gratuite, uimite că toți românii de la frontieră sunt acolo pentru a le ajuta. Multe caută o îmbrățișare, înțelegând abia acum gravitatea situației. ”Mi se pare că cei mai afectați de aceste schimbări sunt copiii, care nu înțeleg ce li se întâmplă.” explică două femei care ajută graniță.

În ciuda afecțiunii și mobilizării emoționale, problemele încă apar. Refugiații au nevoie de un loc unde să înnopteze. Au plecat cu puține, deci au nevoie de haine, hrană, asistență medicală, de cineva care să se ocupe de copiii lor și de o modalitate de a îți contacta familia. Cineva trebuie să furnizeze toate aceste lucruri. Ele sunt necesare pentru ca refugiații să poată să se gândească la următoarea lor decizie.

Această problemă a resurselor a fost rapid rezolvată. Din punct de vedere al factorilor externi, oamenii, firmele private, ONG-urile și alte țări europene au donat pentru fiecare dintre categoriile menționate. ” Fiecare ajută cu ceea ce poate, chiar dacă nu e prea mult. Măcar e ceva.” - un voluntar. Statul a instalat adăposturi temporare în gările și autogările din România, oferindu-le refugiaților posibilitatea de a-și petrece noaptea într-un loc cald. De asemenea, guvernul a acordat bani hotelurilor și pensiunilor, în schimbul cazării refugiaților, pentru a nu înrăutăți situația financiară a proprietarilor și pentru a crește disponibilitatea adăposturilor. În aceste unități, medici români și străini oferă asistență medicală gratuită pentru refugiați, rezolvând totodată și problema lipsei de medicamente. Doi medici din astfel de adăposturi explică faptul că oferă consultații pentru tot felul de probleme de sănătate și că volumul de muncă este imens. În final, pentru a comunica cu familiile lor, marile companii de telefonie, oferă SIM-uri preplătite pentru toate apelurile către alte țări.

Toate acțiunile de solidaritate au ajutat la gestionarea crizei și au îmbunătățit, pe termen scurt, condițiile refugiaților și posibilitățile acestora de a depăși provocările călătoriei lor.

 

 

Contacte, decizii privind destinația finală, cereri și momente de respiro.

 

După ce au supraviețuit primei nopți, după ce au luat legătura cu familiile lor, un moment de liniște le permite refugiaților să se gândească la viitorul lor. În gară și în autogările din București, atmosfera, potrivit voluntarilor, este foarte greu de descris: "Nu putem explica cu adevărat ce se întâmplă. Este foarte greu de privit. Pot să vă spun că toți încearcă să își găsească un nou acasă în lume".

Prima noapte nu este ultimul obstacol. Gestionarea următorului pas dă naștere, de asemenea, unor noi probleme. În acest moment, se identifică mai multe categorii de refugiați.

Prima categorie este cea a refugiaților cu membri ai familiei lor extinse care trăiesc în străinătate. Cum pot fi ei reuniți? Refugiații au plecat din Ucraina cu puțin, deoarece o astfel de criză nu le-a permis să planifice o relocare. Prin urmare, ei au nevoie de ajutor pentru a părăsi România în căutarea familiilor lor care trăiesc în Europa de Vest. Pentru a face acest lucru, companiile aeriene locale și europene oferă bilete de avion gratuite pentru refugiați, permițându-le să meargă cât mai departe de conflict. Agențiile de turism și firmele de transport din Europa au creat, de asemenea, itinerarii de călătorie pentru ucraineni, consolidând și multiplicând posibilitățile acestora de a se alătura, în sfârșit, familiilor lor și de a ajunge rapid la destinație. În același timp, țările europene au modificat politicile în ceea ce privește trecerea frontierelor, pentru a facilita călătoria refugiaților și a le accelera acomodarea. Toate aceste acțiuni au un impact puternic asupra viitorului refugiaților ucraineni, care pot resimți, în sfârșit, un fel de echilibru în viața lor.

A doua categorie se referă la ucrainenii care doresc să rămână în România. Pentru ei, natura problemei este destul de diferită. Dacă aspectul transportului devine mai puțin important, atenția se îndreaptă către cazarea lor. Nefiind cetățeni ai Uniunii Europene, ucrainenii trebuie să urmeze diferite proceduri pentru a primi un permis de muncă și posibilitatea de a locui pe termen nedeterminat pe teritoriul unui stat UE. Acest proces este complex și necesită o mulțime de documente pentru a autoriza o astfel de relocare. Pentru a rezolva această problemă, guvernul român oferă condiții speciale pentru primirea permiselor de muncă, permițând refugiaților să ceară azil politic și să lucreze în România pentru o anumită perioadă de timp, lucru ce le oferă speranța și confirmarea că, în cadrul unei Europe Unite care le respectă drepturile, sunt sprijiniți.

În final, a treia categorie este cea a refugiaților care nu știu unde să se ducă. Nu este ușor să se decidă asupra unui astfel de subiect, deoarece majoritatea dintre ei nu sunt siguri de următoarea mișcare. Problema care apare este cum vor fi găzduiți, știind că locurile puse la dispoziție în hoteluri și adăposturi sunt mereu ocupate de noi refugiați. Căutând să ajute, mulți și-au oferit propriile case ca adăposturi temporare. "Apartamentul meu de pe vremea când eram student era gol, așa că am decis să îi ajut pe cei care își căutau un loc. Au venit mulți refugiați, dar în ultimele două săptămâni am găzduit o familie, o mamă cu patru copii, care încă nu este sigură dacă vrea sau nu să meargă în Marea Britanie." - un coach de carieră din București,  "Nu sunt singurul. O mulțime de oameni fac asta. Este un fel de responsabilitate a noastră."

 

Gândire pe termen lung, gândire la scară largă

 

După ce s-a reușit orientarea refugiaților, este necesar să ne gândim la viitor. Aceeași abordare este asumată și de alte state din Europa de Vest, care caută să integreze ucrainenii în societățile lor. Pe termen lung, este imperativ să înțelegem că vom întâlni probleme noi și diferite: Este nevoie de o perspectivă nouă. România a început deja să implementeze măsuri de integrare a ucrainenilor în sistemul educațional sau în mediul de lucru, însă mai sunt multe de  rezolvat.

Uniunea Europeană este definită de anumite valori. Demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, respectul pentru statul de drept și drepturile omului sunt concepte și valori împărtășite de toate statele membre ale UE.[2] Este de datoria noastră, în calitate de cetățeni ai unei Europe libere, să ajutăm persoanele care sunt private de drepturile lor. Toți cei care au povestit o întâmplare despre criză consideră că ucrainenii merită să trăiască într-o lume în care aceste valori au un sens real. "Implicat", "mobilizat", "nu tot ceea ce am fi putut face, dar mai bine decât ne așteptam", sunt cuvintele folosite pentru a descrie acțiunile României și ale Europei. Este de datoria oamenilor să protejeze oamenii. "Și cred că munca noastră nu este nici pe departe încheiată". (fostă angajată MAPN)