Viața dincolo de trafic: reintegrarea persoanelor traficate în balcani 2007-2014 (Rezumat)

În 2007, Fundația Regele Baudouin (KBF) a înființat Programul de reintegrare a victimelor traficului (TVRP), care s-a desfășurat până în 2014 în Albania, Macedonia, Serbia, Kosovo, Bosnia și Herțegovina, precum și în România și Bulgaria până în 2011. În plus față de sprijinul financiar către 15 ONG-uri locale pentru implementarea unor programe de re/integrare pe termen lung, TVRP a jucat un rol în conceptualizarea problemei reintegrării, împărtășirea de constatări și experiențe în mare parte prin documente tematice, workshop-uri și training-uri, și îmbunătățirea coordonării între ONG-uri și guverne. Pe parcursul proiectului, 1731 victime ale traficului au fost ajutate, sau aproximativ 26% dintre victimele identificate în regiune, dintre care aproximativ 60% au fost reintegrate cu succes. În plus, peste 1190 de beneficiari secundari (în mod normal, familiile victimelor traficului) au primit sprijin. Cei mai mulți beneficiari au fost în general femei, deși proporția victimelor de sex masculin cărora li s-a acordat sprijin a crescut de la doar 10% în 2007 la 21.6% în 2014.

Cea mai mare tranziție a fost față de accentul asupra copiilor: în 2007, mai puțin de un sfert dintre cazurile asistate au fost copii traficați, dar până în 2014 acestea au crescut la 70%. Copiii, în special copiii străzii, au fost identificați ca fiind deosebit de vulnerabili și ca fiind chiar mai dificil de a fi re/integrați, astfel încât din 2012 TVRP a acordat prioritate finanțării ONG-urilor cu experiență în sprijinirea victimelor tinere.

Există mai multe lecții cheie învățate de la TVRP. Factorul principal în succesul programului a fost obiectivul pe termen lung al programului și împărțirea în trei faze: intervenție de criză (0-3 luni), tranziție (4-12 luni), și re/integrare / incluziune socială (13-36 luni). Un alt element a fost flexibilitatea programului la nevoile individuale ale ONG-urile și ale victimelor, și un accent puternic pe abilitarea victimelor de a dezvolta abilități care vor contribui la propria lor reintegrare pe termen lung. În unele cazuri, acest lucru a însemnat mutarea victimelor în comunități noi sau țări noi pentru a oferi cea mai mare șansă la o re/integrare de succes. Sprijinul acordat beneficiarilor secundari, cum ar fi familiile, a fost esențial, deoarece victimele re/integrate consideră adesea dificilă comunicarea cu familia în urma exploatării. Aceste soluții au fost atinse după înțelegerea naturii complexe a re/integrării.

O provocare serioasă cu care se confruntă programul a fost modul în care acesta să se asigure că succesele sale ar putea persista după sfârșitul TVRP. Una dintre cele mai dificile zone a fost asigurarea surselor durabile de fonduri altele decât fondurile KBF sau GIZ. Dincolo de pierderea fondurilor, există îngrijorarea că rețeaua de ONG-uri s-ar putea prăbuși fără sprijin TVRP. În ciuda acestui fapt, furnizarea de asistență pentru victimele traficului din întreaga regiune a fost cu siguranță îmbunătățită. Deși proiectul s-a încheiat, Fundația a continuat să găzduiască ateliere în care se discută lecțiile învățate. Incluziunea socio-economică pe termen lung, mai degrabă decât numai reabilitarea pe termen scurt, notează aceștia, a fost factorul cel mai important al succesului său. TVRP a elaborat, de asemenea, un manual de matrice pentru monitorizarea activității ONG-urilor, care poate fi folosit ca un fel de orientare și resursă pentru alte ONG-uri, în speranța de a învăța din experiențele TVRP.

Rezumat elaborat de Thomas Hughes şi Devony Schmidt, Child Protection Hub pentru Europa de Sud-Est, 2015.